Cand nu a vrut sa-mi cumpere blugi mulati, am spus ca mi-i cumpar eu din alocatie iar cand am intrat la facultate cu o nota destul de buna a fost mandra de mine!

Cand am luat prima palma peste gura, pentru ca nu am vrut sa fac treaba in casa mi-a crapat buza, am vrut sa ripostez... cand a folosit cureaua, pentru ca era sa ma omor mergand cu ceilalti copii din fata blocului in fundatia unui bloc in constructie, am vrut sa raspund urat... cand a primit prima mustrare de la
diriginta pentru numarul destul de mare de absente existente in catalog in dreptul numelui meu, m-am inchis in camera mea cateva ore iar cand am luat primul 3 la latina, am vrut sa fug de acasa...

M-a certat, chiar m-a batut, niciodata peste cap, intotdeauna la poponel, pentru ca nu-i asa, "unde da mama creste"? Si-a crescut.

M-a crescut singura, intr-un mod unic!

M-a educat singura, fara aere de intelectuala sau super femeie si totusi a fost asa! Mi-a dat intotdeauna cat mi-a trebuit, fara sa-mi lipseasca sau prisoseasca ceva. Daca aveam 5 perechi de pantaloni, nu mi-a luat-o si pe-a sasea!

Mi-a dat sfaturi, pornite din inima, pe care nu le-am urmat intotdeauna!

M-a dojenit si poate ar fi trebuit s-o faca mai des!

Mi-a explicat despre orice lucru in parte iar primele bancuri cu prostii de la ea le-am auzit!

Mi-a aratat intotdeauna si reversul medaliei si mi-a spus care ar fi consecintele actiunilor mele! Nu intotdeauna le-am ascultat cu sfintenie!

M-a invatat sa fiu credincioasa, fara a fi habotnica, gospodina fara a fi maniaca, sa iubesc frumosul, natura si oamenii fara a face discriminari sau excese, mi-a educat simtul artistic si practic, cu cele mai concrete exemple si sfaturi bune.

Mi-a aratat ce-i mai rau sau degradant cu degetul, pentru a invata sa apuc drumul cel bun.

M-a lasat sa fiu rockerita, depesista sau hipioata pentru a avea acces la informatia completa!

Mi-a explicat cu argumente puternice, pro si contra de ce ar trebui sau nu sa iau o anume decizie!

M-a incurajat intotdeauna chiar si cand am gresit, incercand sa gaseasca o morala si o poveste pentru viitor.

M-a ajutat sa gasesc intotdeauna jumatatea plina a paharului si nu numai ca am privit-o dar am si gustat-o!

Din orice intamplare mi-a arat si bunele si cele mai putin constructive!

Mi-a insuflat simtul responsabilitatii, al asumarii greselii, al recunoasterii adevarului si al impartialitatii!

M-a ajutat sa-mi dezvolt imaginatia, personalitatea, croindu-mi un drum propriu!

Mi-a fost mama, tata, prietena, confidenta, sprijin in toate!


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sarut mana, mamica mea draga!.