Oare iubirea chiar e o arma cu doua taisuri? Se poate ca EA, cea care ne-a facut intr-adevar fericiti, sa ne conduca acum catre dezastru? Pe cei mai slabi dintre noi-probabil ca da, pe cei mai puternici-probabil ca nu.

'Ce este iubirea?’-o intrebare ce a preocupat mintea a sute, poate chiar mii de cercetatori, care au explorat zonele cele mai putin accesibile ale psihicului uman, in vederea gasirii unor raspunsuri cat mai exacte si a unei definitii cat mai concise a notiunii in cauza. Bineinteles ca definitiile nu au intarziat sa apara, dar niciuna nu a atins gradul maxim de concisivitate. Sunt de parere ca iubirea este acel sentiment pe care o persoana il nutreste fata de o alta persoana draga. Nu se invata si nu se dobandeste in timp. Se simte! Si cam atat...

Cand pronuntam cuvantul ‘iubire’, ne gandim in primul rand la o persoana de sex opus, dar iubirea poate imbraca mult mai multe forme, cea a iubirii fata de parinti, fata de copiii nostrii, fata de frati, fata de surori, prieteni, animale, flori si chiar fata de job. In esenta toate acestea au aceeasi menire-nu fac altceva decat sa ne umple sufletul de bucurie, sa ne motiveze, sa ne faca sa constientizam faptul ca viata e frumoasa si ca merita traita.

Cand vorbim despre iubirea dintre un barbat si o femeie, vorbim despre cel mai frumos si pur dar pe care Divinitatea l-a oferit omenirii. Atunci cand esti indragostit timpul parca se opreste in loc, inima o ia la galop si doar o simpla atingere sau o simpla privire a partenerului sunt de ajuns pentru a te ridica pe culmile fericirii supreme.

Si de acolo, de pe treapta cea mai inalta a fericirii, nu-ti ramane nimic altceva de facut decat sa te daruiesti celui iubit trup si suflet. Odata savarsit acest pas, nu mai incape niciun fel de indoiala: dragostea e ‘infipta’ adanc in inima noastra, iar toate actiunile noastre ulterioare vor depinde strict de ea, ea va fi centrul universului nostru si toate se vor invarti in jurul ei, pentru ca ‘dragostea nu priveste cu ochii, ci cu sufletul’, precum spune Shakespeare.

Dar ce ne facem daca acea persoana cu care noi am impartit si bune si rele, careia i-am daruit totul, la un moment dat ne dezamageste, tradeaza iubirea noastra? Ce se intampla cu noi, cu viata noastra? Oare iubirea chiar e o arma cu doua taisuri? Se poate ca EA, cea care ne-a facut intr-adevar fericiti, sa ne conduca acum catre dezastru? Pe cei mai ‘slabi’ dintre noi-probabil ca da, pe cei mai puternici-probabil ca nu.

Oricum, pentru toti o dezamagire in dragoste e la fel de dureroasa. Chiar daca timpul trece si inchide ranile, intotdeauna vor ramane cicatricile. Indiferent de decizia pe care o luam in urma dezamagirii suferite, de a ierta si continua relatia sau de a lasa trecutul in urma si a ne vedea mai departe de viata, cand si cand reminescente ale trecutului isi vor face simtita prezenta, creand o bariera in calea sentimentelor noastre.

Si daca lucrurile stau in acest fel, cum facem sa evitam o eventuala suferinta in dragoste? In niciun caz nu vom fugi de dragoste, de teama sa nu suferim, ci vom cauta pana vom gasi persoana potrivita, langa care sa ne petrecem tot restul zilelor, pentru ca sintagma ‘dragostea dainuieste chiar si dupa moarte’ sau cea care se refera la existenta ‘sufletelor - pereche’ nu constituie doar niste utopii, ci intr-adevar fapte reale.

Diana Stroe


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Iubirea-punte catre fericirea suprema sau punte catre dezastru?.