ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 
Topicul anterior  /   Acest topic este inchis si arhivat!   /   Topicul urmator

Copii,adolescenti,studenti


Copiii sunt viitorul nostru.Trebuie educati f bine pt ca nu stii ce-ti ofera viitorulCare ar fi dupa parerea voastra directiile pe care sa le urmeze si care sa la asigure un viitor mai bun ?

"directiile"? in ce sens? care sunt domeniile in care sa-si faca o cariera? asta vrei sa spui? daca la asta te referi, eu cred ca fiecare trebuie sa faca ce ii place. mewseria cea mai buna e cea pe care o faci cu placere. sa ne gandim mai mult la asta si mai putin la bani.

Am ncheiat procesul de educaie a copiilor, odat cu plecarea lor la facultate. Au dovedit c educaia s-a lipit de ei. n principal, prinii trebuie s fie alturi de copii, n tot ce fac, s comunice cu ei foarte mult, s-i certe ct mai puin, s le ctige ncrederea pt ca ei s -i dezvluie problemele cu care se confrunt. Sunt multe secrete ale educatiei, dar nu pot fi scrise toate aici.

Un copil pt a merge pe un drum si a reusi in viata trebuie sa aibe parinti langa el mereu si sa-l sprijine in decizia pe care o ia in viata!!trebuie sa fie ascultata nu sa i se taie aripile daca el zice ceva parinti sa iti spuna direct nu

De la: dulcik, la data 2008-09-11 09:34:13Un copil pt a merge pe un drum si a reusi in viata trebuie sa aibe parinti langa el mereu si sa-l sprijine in decizia pe care o ia in viata!!trebuie sa fie ascultata nu sa i se taie aripile daca el zice ceva parinti sa iti spuna direct nu

Copii trebuie sa aiba incredere in parinti, sa fie aproape de ei sa le spuna orice problema ar avea sa poata fi ajutati de parinti la nevoie. Parinti trebuie sa ii indrume pe calea ceea buna, unii bineinteles ca nu asculta, se imprietenesc cu persoane care le strica viata, devin agresivi se comporta urat, nu tine cont ca fac pe alti sa sufere.

Orce copil care nu isi asculta parintii la momentul potrivit cu trecere timpului va invata cuv:DE CE NU AM ASCULTAT ATUNCI ;POATE ACUM AR FII FOST MAI BINE .

Intre parinti si copii trebuie sa existe o legatura bazata pe incredere reciproca .Trebuie sa poata discuta oricand si despre orice .

De la: marinela_diana, la data 2008-09-17 19:33:18Intre parinti si copii trebuie sa existe o legatura bazata pe incredere reciproca .Trebuie sa poata discuta oricand si despre orice .
e foarte grea meseria de parinte.....

sunt copii care nu asculta de parinti spun asta din propria experienta.dar sa fiu scurta in povestire am infiat o fetita de la 2 luni am crescut-o cu mult drag a fost lumina vieti noastre dar cand avea 14 ani a inceput sa ne faca probleme o atragea copii de bani gata smecherii si a inceput sa ne ia lucruri din casa si a plecat de vreo cateva ori am luptat mult pentru ea sa o readucem pe un drum bun adik sa faca scoala macar 10 clase era in clasa a 7 a atunci
ne certam mai mereu apoi a dorit sa mearga la parinti naturali pentru a nu o pierde am fost de acord si cu acest lucru. acolo o ducea f greu iar la vreo 2 luni am fost sunati de o asistenta de salvare ca e bolnava avea meningita am mers la ea si am vegheat asupra ei si am aduso din nou acasa a fost bine cativa ani acum e in clasa a 10 si de cum a inceput scoala a plecat din nou si singurul lucru care mi-a spus e ca sa ne vedem fiecare de drumul lui. ma doare acest lucru si tot timpu am intrebato de ce?
si nu am primit nici un raspuns niciodata.asta e povestea mea in mare prietenii sunt mai buni ca parinti dar as fii dorit sa ai prieteni care sa o duca pe un drum bun poate odata va constietiza acest lucru oricum ii doresc tot binele din lume

salut, maria, imi pare rau de situatia in are va aflati,,,cred ca este f.trist mai ales ca sunt sigura ca ati investit mult in acest copil...am o nelamurire---cand a aflat ca este infiata?---uneori si proprii copii iti creaza probleme..voi i-ati oferit mediu propice si si o educatie buna dar un rol important in formare il joaca ereditatea,incerati sa va linistiti, timpul le rezolva pe toate-este adolescenta si se razvrateste,,o sa-i treaca, numai bine va doresc

buna,ios,multumesc pentru incurajari ce pot sa iti mai spus a aflat ca e infiat cand avea in jur de 10 ani dar totul a inceput cand avea 13 ani si ceva cand a intervenit prietenii si anturajul am vb mult cu ea si pe mine ma aproba dar face tot ce vrea ea si se fereste de mine .o atrage ca un magnet banii, barurile ,smecherii care nu cred ca o vor duce la bine.la scoala nu ii place si tare ma tem de un abandon vrea libertatea asta nu vrea sa stiu unde merge si ce face oricum ai perfecta dreptate timpu le rezolva pe toate cel putin acum nu am mai anuntat nici politia pe nimeni ca a plecat de acasa tot ce stiu e ca mai merge la scoala dar pe acolo nu trec de teama ca va avea un motiv sa lase scoala doar ce vb la telefon cu d diriginta voi vedea ce se va intampla

nu ti s-a parut ce va in neregula reactia ei cand a aflat?ati vorbit mai mult despre aceasta, Cert este ca acum trebuie s-a lasati in pace, va veni singura spre voi....sunt sigura, va da de greu, prietenii sunt prieteni iar parintii sunt parinti, este f.bine ce faeti acum :interesati-va de ea indirect..va doresc putere

Si eu cunosc un asemenea caz, dar greseala atunci a fost a parintilor care au iubit`o foarte mult si care i`au ascuns adevarul.Era in clasa cu mine si parintii ei erau prieteni cu parintii unei alte colege si s`au certat si colega i`a zis in fata ca este o infiata, noi fiind doar clasa a 5a si atunci normal ca s`a dus acasa si i`a intrebat "mama este adevarat ce mi`a zis cutarescu". Parerea mea este ca la varsta la care un copil intelege sa i se zica ce si cum ca dupa cand va creste mare le va da in cap nu va aprecia ceea ce au facut pentru ea; si acum asa este, a aflat si face probleme parintilor, fura din casa,se duc la politie dupa ea, le sparge geamurile,dar nu stiu daca totul este pierdut.Parintii mei sunt divortati dar in momentul in care am inceput sa inteleg la o oarecare varsta m`i s`a zis de ce nu am ambii parintii langa mine si am invatat sa apreciez ceea ce am si sa multumesc ptr ce am, nu sa dau in cap.

ce pot sa va mai spun e ca am sunat-o si am reusit sa o fac sa vina sa stam un pic de vorba i-am zis ca nu o pot obliga sa stea in casa mea daca nu doreste acest lucru dar sa se gandeasca bine ca prieteni vin si pleaca dar de parintii ai nevoie toata viata. nu stiu ce va fii dar voi avea rabdare sa vad ce va decide desi ma doare trebuie sa recunosc ca viata merge mai departe chiar de va decide sa nu mai vina la noi va fii decizia ei si trebuie sa o respect nu poti obliga pe cineva sa faca un lucru totusi ma bucur ca inca mai merge la scoala chiar daca mai are si absente dar care copil de liceu nu face absente

bravo, esti un parinte intelept..te admir.

Este normal la orice copil de liceu sa absenteze,fie ca o face de capul lui, fie ca se pleaca in grup, dar de vina sunt si profesori care nu sunt controlati si vin cum au chef la ore, unii lipsesc ca pleaca din tara cu saptaminile ptr, ca le este permis si asa tot copii sunt de vina ca mai chiulesc, nu poate sa stea o ora pana vine celalalt profesor. Si tot pe parinti pica vina ca nu ii educam cum trebe. Daca le spui la sedinta ceva esti vazut prost si bine inteles si copilul la fel, probleme vor fi tot timpul si in viitor.
Un copil chiar de liceu, degeaba vrei sa ii bagi ceva in cap nu te asculta, pana isi da seama el de unele lucruri.

chiar nu pot sa inteleg acest copil azi a venit cu tupeu la mine ca vrea sa vina acasa dar fara sa ma roage parca ar fi facut o fapta f buna iar cand i-am spus ca nu imi place comportamentu ei tot ea s-a suparat si a spus bine pa si ca nu vreau sa vina acasa si a plecat.Nici nu stiu cum sa mai reactionez

sigur astepta sa fi mai delicata..este greu pentru ea sa-si recunoasca vina si sa-si ceara iertare....este o parere,,fii tare, va mai veni!pa.

Ce va mai pot spune este ca a venit acasa si am discutat si-a cerut scuze a recunoscut ca a gresit si ma roaga sa o primesc acasa. I-am zis ca o primesc acasa dar sa stie ca regurile casei nu s-au schimbat ca vreau sa mearga la scoala sa isi termine studiile si sa asculte de sfaturile noastre si ca imi doresc sa comunicam mai mult sa fim prietene.Desi recunosc ca imi va fii f greu pentru ca eu nu mai am incredere in ea ca este f schimbatoare si nu analizeaza o situatie.Oricum trebuie sa va spun ca i-a fost greu sa recunoasca ca a gresit si sa isi calce pe orgoliu dar daca a vazut ca nu umblu dupa ea a venit singura.Sper ca vom reusi sa comunicam si poate a invatat ceva din experienta asta,ma astept la ceva pozitiv.

bravo,bravo,bravo...asta speram si eu...stiu ca ti-a fost greu..de acum inainte sa fi tot cu tact...numai asa vei putea reusi...marturisesc ca nu stiu daca as fi putut proceda la fel ca voi, desi cunosc putin psihologia copilului dar nu ma laud..teoria este teorie si practica este cu totul alta.sa auzim de bine.

ba baiatule....tu esti de coco....du te n alta parte k aici nu t baga nici macar un smiley in seama

De la: DaMarkus09, la data 2008-12-03 01:19:19ba baiatule....tu esti de coco....du te n alta parte k aici nu t baga nici macar un smiley in seama
despre mine este vorba?Personal te-am deranjat cu ceva? Daca n-ai nimic de spus vizavi de subiect.....mai bine......

Iti inteleg durerea. Si eu am infiat o fetita de la 2 luni, acum are 24 ani si este inginera. Sigur ca am iubit-o cum nu cred ca se putea mai mult dar am gresit in educatia ei ptr ca am protejat-o prea mult. Adica nu i-am dat nimic de facut decat sa invete, nici ea nu a avut inclinatii spre lucruri "domestice". Totul a fost bine si frumos, adica simteam ca insemn ceva ptr ea, pana a aparut un "nenorocit" de "macio" care domina sexual si ea se lasa dominata si umilita in multe feluri (vorbesc in cunostinta de cauza). Din cauza acestei legaturi care dureaza de aprox 2 ani, a pierdut 4 examene (nu s-a prezentat la ele) deci nu si-a dat licenta, il sustine material platind diverse excursii costisitoare, a pierdut apartamentul pe care il cumparasem ptr ea (nu mai vreau sa il dau-l-am inchiriat)imi vorbeste ca ultimului om,chiar a zis :"domana X ca mama nu-ti pot spune", iar acum ptr a nu mai avea discutii pe tema lui se muta cu chirie. DEurerea mea sufleteasca este IMENSA, m-am imbolnavit f grav de inima si cam la 2 luni fac crize de ajung in sectii de urgenta la spital. Dar asta nu conteaza ptr ea. Mai mult, anul acesta un tanar care o diviniza si cu care a fost aprox. 1 an (inaintea acestui nenorocit) atat l-a ametit ca vrea sa se impace cu el, ca vor sa fie impreuna ...etc. incat acum 9 luni s-a aruncat de la etajul 4. Traieste, dar de atunci este tot in spital cu ambele picioare distruse si mana stanga. Sta de 9 luni la orizontala, iar ea s-a dus la el a doua zi (la terapie intensiva) unde medicii se luptau sa-l stabilizeze) si i-a spus ca fiecare sa mearga pe drumul lui ca ea s-a mutat la nenorocitul acela. Stau si ma gandesc si tot caut sa citesc despre mosteniri genetice, ca sa inteleg ce s-a intamplat cu un copil minunat 21 ani si acum un diavol fara suflet si cred ca neuronii care ar fi putut sa-i aiba s-au transformat in hormoni. Cred ca doar ei o conduc. Eu sunt hatarata sa nu cedez acestui moft al ei indiferent de consecinte. Si ea vrea sa-si asume consecintele dar sigur ca nu stiu daca este constienta de ele, spunandu-i ca a avut prea multe pierderi din cauza lui si a venit momentul sa decida EU sau EL. Mentionez ca am fost o mama mai comandant in casa, sotul meu nu s-a implicat si nu se implica in nimic si atunci eu am fost si mama si tata in tot ce inseamna casnicie. Acum stau si ma gandesc ce rau am facut ca m-am plafonat si nu am vrut mai mult de la viata mea. Eu faceam copii, sotul nu facea. Puteam (si acum regret) sa divortez si sa-mi fac copilul meu care genetic sa ma mosteneasca, bun rau cum ar fi fost. Nici nu mai stiu cum sa procedez si ce mai gandesc ca sunt deadreptul bulversata. Voi ce ati face in locul meu daca a-ti avea siguranta ca al vostru copil se afunda in noroi pana peste cap si voi nu stiti cum sa-l scoateti de acolo. In aceasta situatie sunt acum. Va multumesc.

Ameluta, cel mai comod lucru din lume este sa acuzi pe cel de langa tine, pentru toate nerealizarile tale.Stii cu ce seamana viata unora dintre oamenii care se victimizeaza?Asculta.Un sofer a intrat intr-o curba cu 100 de km la ora si tirul s-a rasturnat.Vine politia , il scoate din cabina sfaramata si il supune probeu alcool test.Sigur ca aparatul arata ca omul era beat.
-Gata baiatule, nu mai ai dreptul sa conduci, carnetul ti l-am luat, asa ca poti sa pasti caprele pe izlazul comunal, in satul tau natal.
-Dar nu eram beat domnule politist.Doar tineam mainile pe volan.
Asta este Ameluta.Si tu tineai mainile pe volan.Dar soferii de cursa lunga, mai au un ajutor care preiau conducerea masinii, cand colegul lor nu mai poate, fiindca este obosit sau pentru ca a baut un paharel de vin.

In primul rand vreau sa va urez um calduros LA MULTI ANI iar in 2009 sa va dea domnu tot ce va doriti si mai vreau sa multumesc celor care mi-au fost alaturi cu un sfat.As mai putea adauga ca situatia intre noi si fiica noastra este buna acum am recapatat copilul care se ratacise acum catva timp speram sa fie totul bn si sa nu se mai indeparteze de noi. MULTUMESC si tuturor va doresc numai bine

Doamne ajuta! AN NOU FERICIT alaturi de copilul vostru. Numai bine.

Sama ierte Maria si alte mame de copii infiati, dar am observat in viata de zi cu zi ca parintii adoptivi se simt un fel de roi si asteapta de la copilul infiat un fel de recompensa toata viata.
E minunat sa infiezi un copil, dar daca tot o facem, hai sa uitam de chestia asta si sa ne purtam ca si cum ar venii din pintecele noastre.oricum copilul asta nu a cerut sa fie infiat, deci nu simte nevoia sa-ti arate recunostinta toata viata pentru asta.
PLUS, ca un copil infiiat se simte un dezradacinat care nu stie de unde vine si unde se duce, de ce e diferit de altii, de ce i s-a intimplat tocmai lui asta.Haideti sa ne punem si in situatia copilului care nu stie care ii e mostenirea genetica.

As vrea sa iti raspund MICABIS ca eu nu doresc nimic de la acest copil doar atat ca imi doresc sa termine macar 10 clase ca am luptat f mult sa nu abandoneze scoala ca a dorit asta din clasa a 6 am luptat f mult sa o fac sa inteleaga ca fara scoala nu prea ai viitor dar daca nu vrea asta eu nu pot face nimic si am apelat si la pshihologi si la diferite institutii sa ma ajute sa nu renunte la scoala.Cat despre radacile ei am fost de acord sa ii cautam si sa ii cunoasca chiar a locuit o vreme la ei si dupa ce s-a imbolnavit de meningita mama ei naturala i-a spus sa nu o mai caute niciodata ca parinti sunt cei care au crescuto dar in fine sunt multe lucruri pe care nu le stii si vorbesti din auzite dar te asigur ca eu totdeauna am vazuto k pe fiica noastra si indiferent ce va face o vom ierta si o vom ajuta cat despre recunostinta nu o astept eu consider k mi-am facut datoria de parinte iar daca ea va hotara sa nu mai stea la noi ii voi respecta decizia si voi astepta sa vina singura daca va avea nevoie de noi.

Draga Ioana007, iti multumesc ca ti-ai aplecat ochii asupra DURERII mele. Apreciez ce mi-ai spus, dar fii sigura ca nu toti soferii de tir (distanta lunga) au ajutoare, unii ca mine au doar un fel de inlocuitor caruia nu i-as permite nici sa atinga volanul, atat este de nepriceput. ESTE greseala mea ca nu am implicat familia (sot+fiica) in NIMIC, creindu-le conditii optime si siguranta zilei de maine.Daca as putea da timpul inapoi as sti (cred) ce am de facut. A plecat cu chirie, relatiile sunt aproape nule, iar eu ca "proasta" m-am oferit sa-i corectez lucrarea de licenta. Nu ma pot obisnui cu aceasta situatie. Imi este f greu.Dar sper sa nu cedez moftului ei. Este constienta ca ea este cea care da totul in aceasta relatie ba chiar incearca intelectual sa-l ajute, inscriindu-l la diverse cursuri pe care el nu le face ca nu-l duce ...capul. Sunt prea multe de spus ca sa-mi intelegi durerea.A facut prea multe greseli si imi este teama ca va trebui sa plateasca ea sau copii ei ptr ele. Iti multumesc pt mesaj si LA MULTI ANI.

Varianta pentru tiparire   
Mergi la: