Sfat.... Relatie de dragul copilului sau NU!

Buna ziua,
Am nevoie de ajutorul si sfatul dumneavoastra in aceasta chestiune presanta pentru mine. Numele meu este Cristina, 30 de ani, studii superioare, mama a unui copilas de 6 luni. Si acum incep…
In luna Ian 2013 l-am cunoscut pe tatal copilului, la vremea ceea avand 29 de ani, (fara loc de munca, dependent de ruleta) ne-am indragostit nevoie mare la prima vedere, dupa o luna am ramas insarcinata. Si de aici potopul. In perioada de 8 luni si jumatate (Ian2013 Oct 2013) cat am stat la el eu am muncit, el nemuncind, in luna Sept tatal lui spunandu-mi de ce nu platesc ai mei datoriile la intretinere, banii mei, integral, ducandu-se pe mancare si toate celelalte. In secunda aceea nu am plecat desi in forul meu interior am simtit sa fac asta, pentru ca eram in perioada in care hotarasem in capul meu sa ii mai acord o sansa vreme de 3 sapt sa vad daca se trezeste la realitatea curenta, sarcina avansa, el nu muncea, eu il presam sa faca ceva pentru noi, el nimic, dupa care mi-am luat talpasita. Pana sa nasc a castigat la ruleta 2000 dolari care… evident ca s-au reintors acolo, in contextul in care ar fi putut contribui la cheltuielile de nastere si ce mai era de platit, dar nu a facut o.
Mentionez ca in perioada aceea analizele mi-au iesit prost, eram suspecta de hepatita, desi pana la urma s-a dovedit a nu fi nimic, totul de la stress si griji, analize pentru care ai mei au platit. Am nascut in Noiembrie cu ajutorul integral al parintilor mei, el sau ai lui neparticipand cu absolut nimic la nasterea copilului sau cheltuielile de dinainte.
Iarasi pe toata perioada sarcinii numai liniste nu am avut, eram presata sa fac avort de ai mei si ai lui, evident ca nu l-am facut, tatal lui ma sicana, cireasa de pe tort fiind faza cu cerutul bamilor pentru intretinere, in loc sa l determine pe fiul sau sa faca ceva cu viata lui, sa ne casatorim, sa ne pregatim ca familie, sa adune bani. Nu. Nu a fost asa.
Bun… Acum urmeaza partea si mai "frumoasa". Cu o zi inaintea externarii am decis sa ma intorc acasa pentru ca nu aveam nici un suport din partea lui, nu muncea, cu ruleta tot juca, si m am gandit la binele suprem al copilului desi in sufletul meu mi a fost tare greu sa accept acest esec si poate nici acum nu l-am acceptat, acela de a nu avea o familie, a fi maritata, si copilul sa nu aiba tata. In certificatul de nastere nu am vrut sa l trec, poate din orgoliu ca nu ne am casatorit, el in continuare sicanandu ma ca ce "el este un strain?" In momentul de fata munceste, e drept, de o luna, in strainatate.
Ai mei nu il sufera nicicum,din tigan nu il scot, este un pic mai inchis la piele, dar nici el si nici ai lui nu recunosc cum ca ar apartine etniei, eu nu ii sufar pe ai lui si mai nicicum ca urmare a comportamentului din timpul sarcinii. El doreste sa fie tata si in acte si sa ne casatorim, cel putin la nivel verbal, cum au fost de altfel si celelalte vorbe ale lui ca… Verba volant si anume.
Eu una nu mai stiu ce vreau de la el. Toata perioada asta m-a transformat, m a facut sa vad viata altfel, sa nu mai fiu naiva de dinainte. Problema cea mare este ca intr-o zi gandesc intr un fel, in alta in alt fel… Adica intr o zi m-as intoarce la el, in alta nici sa nu aud de el sau ai lui. Parintii mei mi au comunicat ca daca imi da prin cap sa ma impac cu el pot sa uit ca am parinti, vor considera ca am plecat in Alaska definitiv. In fiecare zi maica mea imi spune ca ma distrug daca il aleg pe el, si asta din luna Aug, ca totul va fi negru pentru mine si copil, ca imi va lua copilul, ca asta e de fapt un teatru pt a obinte copilul, ca el azi munceste maine cine stie, ca o sa mi l educe tatal lui, si multe. Stand in casa lor trebuie sa respect ceea ce spun ei, nu vor sa l lase sa si vada copilul, pana acum am facut o pe ascuns, de 4 ori in sase luni de zile. Si… Ii cred in stare pe ai mei sa considere ca daca am plecat ei au murit pt mine. Bunicul meu din partea mamei nu a mai vorbit cu tatal lui vreme de 25 de ani. Tatal meu s-a casatorit cu mama impotriva vointei mamei lui.
Si stau si ma intreb… Ce am de facut acum pentru copilul meu astfel incat sa nu-l traumatizez, sa nu-l privez de un tata, sa nu ma tarasca prin tribunale, caci se pare ca ar putea-o face, sa am o viata implinita, sa ma marit, sa fie bine pentru toata lumea, dar in primul rand pentru copil, apoi pentru mine, si restul pe locul trei.
Va rog mult sa-mi dati o idee, sugestie, cuvant de alinare. Va multumesc.
Christinne_13
Postat pe 18 Mai 2014 19:27
Cristina, daca ai facut fata presiunilor dintr-o parte si celalta si in pofida tuturor ai ales sa-ti aduci copilul pe lume, inseamna ca esti o femeie puternica. Este normal sa te simti confuza, in viata ta s-au petrecut intr-un timp relativ scurt tot felul de transformari in conditii destul de vitrege, pt ca cei care se presupune ca ar fi trebuit sa te inteleaga si sa-ti fie alaturi, au vrut sa-si impuna fiecare punctul de vedere, fara sa se gandeasca la ce ar fi mai bine pt tine. Adevarat, parintii tai nu te-au abandonat, ti-au oferit adapost, te-au sustinut financiar, dar fac un fel de troc, iti cer supunere oarba, nu te lasa sa decizi tu. Poate ca ei, avand o experienta de viata, l-au "scanat" pe tatal copilului si au tras o concluzie definitiva si irevocabila in ce il priveste, care clar este defavorabila. Nu spun ca n-ar putea gresi...
As putea sa-i gasesc niste circumstante atenuante si iubitului tau, cu certitudine nu era pregatit ca dupa numai o luna de relatie cu tine sa afle vestea ca va fi tata. Dar in momentul asta toate aspectele amintite trec in planul doi.
Ideal ar fi ca tu sa te poti muta undeva cu bebelusul tau, incat sa ai linistea necesara ca sa-ti poti limpezi gandurile si sa iei hotarari fara a simti presiunea celor din jur, fara teama, fara pripa. Presupun ca esti in concediu de crestere a copilului si ca este platit. Sigur, tu stii daca te-ai putea descurca cu banii aia, sau in cel mai rau caz, sa contribuie si ai tai la cheltuieli, daca ar accepta.
In timpul asta ai putea sa observi si ce face iubitul tau, daca vrea sa munceasca, daca poate fi barbatul pe care ti-l doresti, pe care sa te poti baza, daca ati fi compatibili si ati putea duce o viata impreuna.
Gandeste-te ca de fapt voi doi ati devenit parinti inainte de a va cunoaste bine, de a sti niste lucruri de baza unul despre celalalt, total nepregatiti pt ce a urmat. Sigur ca daca vei descoperi ca nu ai putea trai alaturi de el, ai putea avea o relatie de dragul copilului, ma rog, daca vrea si el, dar asta nu are nici o legatura cu casatoria.
Iti doresc sa fii puternica pe mai departe, sa nu te lasi tocmai acum, sa alegi tu solutia cea mai potrivita pt tine si copilas.
bucura
Postat pe 18 Mai 2014 20:20
Buna, cristina. Cand am citit ce ai scris aici, m-am regasit pe mine intr-o mare masura. Si... Culmea :)))! Nici eu nu stiu cum sa fac, dar sunt inca aici pt copil.si sa se intample ce vrea dzeu, sunt pregatita! Sunt insarcinata in aproape luna a7-a. am ramas insarcinata la 2 luni dupa ce l am cunoscut pe "x" in urma despartirii mele de "y"(dupa o perioada de aproape 6 ani) si relatia noastra din punctul meu de vedere nu este o relatie, sunt multe de vb , insa tot ce vreau sa ti spun este ca bebelusul tau conteaza cel Mai mult. Si nu lua Decizia in functie de acest barbat de care tu te ai indragostit fara sa stii cum este de fapt. Daca tu esti o femeie puternica o sa ti cresti copilul si fara tata si vei stii cum sa faci astfel incat sa nu simta lipsa. Pt ca orucat as vrea sa cred , daca ai intalni un alt barbat nu o sa ti iubeasca niciodata copilul asa cum l ar iubi daca ar fi al lui. Daca il iubesti atat de mult pe tatal bebelusului tau adu l pe drumul cel bun sau daca nu, descurca te singura pt ca poti. Sunt atatea femei singure cu un copil, Trebuie doar sa ai creditors in dumnezeu si putere! Te pup si ti doresc mult succes !
creatzaely
Postat pe 18 Mai 2014 20:43
Christinne,daca iti iubesti copilul,daca ai recunostinta fata de cei care te-au ajutat cind erai la pamint,daca ai respect pt. tine si acel copil nevinovat vis a vis de alegerea gresita pe care ai facuto,daca esti in strare sa-ti asumi consecintele ce urmeaza din deciziile tale,atunci nu mai intoarce capul inapoi,sterge complect aceasta perioada de ratacire,naivitate,orbire,implicatie emotionala cu cine nu trebuia sa-i acorzi nici macar o secunda din viata ta,atunci priveste inainte fa-ti o strategie de lupta impotriva manipularilor lui legat de copil si construieste-ti o viata noua in iubire,respect si armo nie cu un om care -si asuma responsabilitati fata de femeia pe care o iubste si fata de familia lui.Te rog sa ma scuzi ,dar acest asa zis "tatic" este un iresponsabil,un egoist care duce la monstruozitate si care te v-a distruge din cauza prostiei si egoismului lui.Mergi mai departe privind inainte si cere orientare de la marele Creator si ve-i primi.Multa sanatate si intelepciune iti doresc!!!!!!!!
garbo255960
Postat pe 24 Mai 2014 03:27
Eu zic sa-i mai dai o sansa dar cu niste conditii sa nu mai joace la ruleta, sa contribuie cu bani. Poate copilul il va face mai responsabil si se va schimba. Nu trebuie sa iti faci viata dupa ce iti spun parintii, nici parintii mei nu l-au acceptat pe sotul meu in special mama dar acum cand a vazut ca ne descurcam f bine nu mai e nici o problema. Urmeaza-ti inima dar nici nu te arunca cu capul in groapa, el trebuie sa inteleaga ca trebuie sa fie responsabil ca tata si partener de viata, daca nu vrea asta nu cred ca e persoana potrivita sa iti petreci viata.
koko81
Postat pe 24 Mai 2014 03:31
Buna Cristina, dat fiind faptul ca activez in domeniul protectia drepturilor copilului pot sa iti spun ca intr-o oarecare masura parintii tai au dreptate, si anume cind vorbesc de tribunale. Pentru am intilnit cazuri cind anume tatal nefiind atasat atit de tare de copil sau chiar daca avea sentimente fata de el, instrumentul principal de manipulare a mamei era COPILUL. Indiferent de ce traume psihice ii cauza, dorea mamei sa-i faca dureros, pentru ca doar prin aceasta ea reactiona. Metode sunt multe, procese de judecata interminabile privind grafice de intrevederi cu copilul, care cu siguranta nu ii trebuiau, doar ca razbunare ca el este impus sa achite pensia alimentara si inseamna ca trebuie sa vada si copilul (chiar daca veneau buneii la intrevederi si tatal nici nu se arata). Nu stiu care este atasamentul lui fata de copil, dar intuiesc ca nu atinge nivelul cel mai inalt. Daca el vrea asa de tare sa devina tatal in acte, mai intii te-as sfatui ca ii propui sa devina in realitate si daca o sa manifeste un interes pe o perioada mai indelungata, inca te mai poti gindi la optiunea cu recunoasterea patenitatii. Ma gindesc ca chiar daca este plecat in strainatate, tu nu stii ce face el acolo, sunt sigura ca si acolo joaca la rutela. Eu n-as risca cu psihica copilului, el o saptamina o sa vina la copil si pe urma jumatate de an -nu, cum o sa ii explici copilului unde este tatal lui si de ce ii promite multe si nu se tine de cuvint, si apoi iar sa apara cu o pofta de a fi cel mai bun tata, cu cadouri, posibil si fara. Nu vreau sa te sperii, dar aceasta e realitatea. Tu singura ai plecat din casa ceea nu de zile bune, si cel putin parintii lui trebuiau sa te sustina ca stiind ca fiul lor nu e chiar pe calea cea buna, dar vorba ceea dintii is mai apoape ca parintii. Nu consider ca trebuie sa decizi acum, timpul iti va arata cum e mai bine. Poate cind copilul va creste mai maricel si va intelege sa ii spui cine e tatal lui, dar daca vreai sa ii hranesti orgoliu tau ca sa fii casatorita, copilul sa aiba tatal asta e doar decizia ta.
Ira2013
Postat pe 24 Mai 2014 03:41
De acord, poate Tu crezi ca noi vorbim cu singe rece, dar eu cred ca ai inteles si asta chiar dupa ce a inceput sa termine perioada de vrajeala. Noi, femeile intotdeauna speram ca o sa se schimbe, ca o sa fie mai bine, ... o profesoara de a mea de psihologie ne*a spus ca fetelor cunoasteti-va partetenul inainte de casatorie, incercati-l cum e la betie, intr-o cearta, si daca nu a reactionat in mod normal cel putin, si a devenit violent, nu va ginditi ca dupa casatorie o sa fie puf de lebada, cu anii caracterul omului si deprindele lui se intaresc si devin si mai accentuate, devenind din ce in ce mai artagos, certaret, s.a.
Inca un moment Cristina, ce parere ai tu despre minciuna, si cit de repede iti recapeti increderea? pentru ca sunt sigura ca ai avut momente de acestea neplacute nu unul si nici doua?
Ira2013
Postat pe 24 Mai 2014 03:54
Buna ,
am citit cazurile de mai sus si m-am regasit cu multi ani inainte: tanara, confuza, cu un copil in brate si cu un barbat langa mine pe care eu il iubeam, cu care aveam deja o fetita dar care avea alta viziune asupra a ce inseamna familia. A fost o perioada grea, de framantari, frustrari, lacrimi, nopti nedormite, ganduri pentru ce va fi, cum o sa ma descurc singura cu un copil. A fost greu pana am luat decizia: GATA! Si viata mea si a fetei mele a inceput usor sa urce, sa am timp mai mult pentru copilul meu nu doar sa rezolv si sa acopar mizerii si intrigi, sa ma bucur de ce realizarile mele. Pas cu pas. Fata mea a crescut, a avut momente cand m-a condamnat ca l-am parasit pe tatal ei, dar acum are propria familie si culmea ma intelege. Imi da dreptate. Si viata merge inainte, doar trebuie curaj, sa stii foarte bine ce vrei si credeti-ma dar viata e frumoasa. Depinde de noi!
elena_rodica
Postat pe 24 Mai 2014 08:18
Sunt un copil care a crescut intr o familie in care parintii au stat impreuna de dragul meu si al frateleui meu.Amandoi avem sechele desi eu am 30 ani si fratele 27 ani , va spun cinstit ca desi au luptat impreuna sa ne fie noua bine, faptul ca ei nu se iubeau , intelegeau ne a marcat si nu ne a fost bine in acel mediu
roxanataslau
Postat pe 24 Mai 2014 08:36
christinne, viata nu se rezuma nici la individul care a contribuit biologic la conceperea copilului, nici la parintii tai. Daca priveste retrospectiv, la rece, toti n-au facut decit sa iti faca viata mai grea decit ar fi trebuit sa fie. N-am vazut de la unii sau altii vreun indiciu ca ar conta cum iti e tie mai bine, ca ai avea TU vreo importanta - tu sau bebelusul. Atit el cit si familia ta nu reprezinta mai mult decit balast: plateste-ti datoriile, fata de toti, si ia-ti copilul si mergi inainte. Tu si copilul tau. Atit.
In ce priveste loserul: exista legenda urbana cum ca "nu mai gasesti altul care sa iubeasca copilul la fel de mult." La fel de mult, in cazul tau, inseamna deloc. Si da, sa speram ca nu mai gasesti.
Parintii: ideea ar fi fost sa te ajute sa iti gasesti echilibrul, nu sa te ameninte. E oricum o perioada dificila pentru tine si au facut tot posibilul sa o faca si mai dificila. Foarte bine ca te-au ajutat material, datoriile financiare pot fi platite, dar ajutorul de care ai fi avut nevoie ar fi fost in primul rind afectiv. O familie inseamna mult mai mult decit banca din coltul strazii, dar se pare ca ai tai nu sesizeaza diferenta.
quasaria
Postat pe 24 Mai 2014 09:18
nu stiu cum a fost la tine, dar sa-ti spun povestea mea... nici parintii mei nu s-au inteles prea bine din cauza ca tata bea prea mult, era foarte gelos, tzipa foarte des in familie, uneori facea scandal monstru si chiar o mai "articula" pe mama, ceea ce, evident, nu era stres putin pentru noi, copiii... totusi, ma bucur ca au ramas impreuna si detest ideea ca mama l-ar fi parasit pe tata si, mai ales, ca si-ar fi gasit alt barbat... o felicit din toata inima ca a avut multa rabdare si bunatate si l-a suportat pe tata asa cum a fost si ca il ingrijeste si acum, impecabil, de 14 ani, de cand a paralizat... stiu ca nu orice femeie e dispusa la asemenea sacrificii, poate e vorba si de iubire la mijloc, dar e si multa rabdare si empatie si intelegerea faptului ca noi il iubeam pe tata chiar si asa cum era (si el ne-a iubit, in felul lui) si ca n-am fi vrut pe nimeni in locul lui, in ciuda "prostiilor" pe care le facea...
garbo_395858
Postat pe 24 Mai 2014 09:22
De la: roxanataslau, la data 2014-05-24 08:36:58Sunt un copil care a crescut intr o familie in care parintii au stat impreuna de dragul meu si al frateleui meu.Amandoi avem sechele desi eu am 30 ani si fratele 27 ani , va spun cinstit ca desi au luptat impreuna sa ne fie noua bine, faptul ca ei nu se iubeau , intelegeau ne a marcat si nu ne a fost bine in acel mediu


nu stiu cum a fost la tine, dar sa-ti spun povestea mea... nici parintii mei nu s-au inteles prea bine din cauza ca tata bea prea mult, era foarte gelos, tzipa foarte des in familie, uneori facea scandal monstru si chiar o mai "articula" pe mama, ceea ce, evident, nu era stres putin pentru noi, copiii... totusi, ma bucur ca au ramas impreuna si detest ideea ca mama l-ar fi parasit pe tata si, mai ales, ca si-ar fi gasit alt barbat... o felicit din toata inima ca a avut multa rabdare si bunatate si l-a suportat pe tata asa cum a fost si ca il ingrijeste si acum, impecabil, de 14 ani, de cand a paralizat... stiu ca nu orice femeie e dispusa la asemenea sacrificii, poate e vorba si de iubire la mijloc, dar e si multa rabdare si empatie si intelegerea faptului ca noi il iubeam pe tata chiar si asa cum era (si el ne-a iubit, in felul lui) si ca n-am fi vrut pe nimeni in locul lui, in ciuda "prostiilor" pe care le facea...
garbo_395858
Postat pe 24 Mai 2014 09:31
buna...............sfatul meu e sa inerci s vezi daca intradevar merita s va impacati,avand in veere k pe perioaa sarinii nu tea menajat si tea lasat s muncesti ma gandesc k nu ii pasa prea mult,sar putea s nui pese de tine dar s te faca s crezi k are intentii serioase si k vrea sati fie alaturi doar sa iti ia copilul,eu zic s nu il treci pe numele lui,daca te iubeste o sa ste langa tine si fara acte,nu tr s te impaci cu el pentru copil daca nu simti k mai merge pentru k mai bine fara tata decat s traiasca in tensiune,fii sigura k nu o s poata renunta la ruleta niciodata......eu zic sa vezi daca merita dar nu te arunca cu apul in fata
dyana_sweet
Postat pe 24 Mai 2014 11:24
buna...............sfatul meu e sa inerci s vezi daca intradevar merita s va impacati,avand in veere k pe perioaa sarinii nu tea menajat si tea lasat s muncesti ma gandesc k nu ii pasa prea mult,sar putea s nui pese de tine dar s te faca s crezi k are intentii serioase si k vrea sati fie alaturi doar sa iti ia copilul,eu zic s nu il treci pe numele lui,daca te iubeste o sa ste langa tine si fara acte,nu tr s te impaci cu el pentru copil daca nu simti k mai merge pentru k mai bine fara tata decat s traiasca in tensiune,fii sigura k nu o s poata renunta la ruleta niciodata......eu zic sa vezi daca merita dar nu te arunca cu apul in fata
dyana_sweet
Postat pe 24 Mai 2014 11:24
Este o situatie destul de complicata , dar...toate sunt la fel.
Ar fi bine daca ai reusi sa -ti vezi de viata ta alaturi de copil si sa uiti complet de existenta celui ce nu merita sa faca parte nici din viata ta , nici din partea copiluli tau.Ai dreptate este un om pe care nu te poti baza , decat cu unul ca el alaturi mai bine lipsa , te vei descurca mult mai bine fara sa fi nevoita sa suporti un ...„cartofor” alaturi pentru intreaga ta viata.Este o boala ce nu trece niciodata .

Ai grija de copilul tau si de tine, voi sunteti importanti acuma. Viata merge inainte nu te agata de un barabt care-ti va face mereu greutati .
cristina5
Postat pe 24 Mai 2014 14:40
Daca tot speri ca acel barbat se va schimba, stai linistita nu o va face. Ce a facut 30 de ani,asta o sa faca in continuare. Felicitari pentru ghindocel, este cea mai importanta decizie pe care ai luat-o in viata ta si o sa fi martora la cum se va schimba in bine. Un copil poate creste si fara tata, desi e greu,dar gandeste-te la educatia lui, ce ar putea sa invete de la el? poate ca de 1 luna lucreaza in strainatate, dar stii tu sigur ce face el acolo?
Eu am asteptat 1 an sa se schimbe barbatul de langa mine,i-am oferit ajutor,incercam sa-i fiu iubita,prietena si mama.Nu am reusit.Conteaza enorm cei 7 ani de acasa, si din cate am citit tatal lui nu -i reprosa nimic, e un mare semn de intrebare.
Parintii asa sunt, cicalitori si enervanti,dar sunt singurii care iti vor binele si vor fi alaturi de tine.Si pe mine ma enerveaza mama foarte tare, dar ca si in copilarie, incerc sa o inteleg si pe ea,acum isi face griji pentru mine pentru ca sunt o mama singura,fara nici un ajutor din nici o parte,iar sa cresti un copil in zilele noastre costa destul de mult.Dar cand te uiti la el,este lumina ochilor tai si orice sacrificiu merita.Ii multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu pentru minunea mea de copil.
Multa sanatate si aveti grija de voi si nu se merita ca pentru copil sa te impaci cu el.Pana sa iei o decizie care iti afecteaza si copilul, mai asteapta si o sa vezi ca ajungi singura la concluzia care trebuie.
isis_gabius
Postat pe 24 Mai 2014 15:28
"Numele meu este Cristina, 30 de ani, studii superioare, mama a unui copilas de 6 luni. Si acum incep…
In luna Ian 2013 l-am cunoscut pe tatal copilului, la vremea ceea avand 29 de ani, (fara loc de munca, dependent de ruleta) ne-am indragostit nevoie mare la prima vedere, dupa o luna am ramas insarcinata. Si de aici potopul. In perioada de 8 luni si jumatate (Ian2013 Oct 2013) cat am stat la el eu am muncit, el nemuncind".

Restul povesti nu mai are nici o importanta, Acest individ aproape ca este nevinovat, tu... te lauzi cu studii superioare si te-ncurci la primul colt de strada cu unul ce-si petrece viata la PACANELE si-i mai torni si-un copil... Saraca de tine ... Stii ce zic??? Unde nu-i cap, vai de picioare, nu te mai plage "Lucru manual" se numeste.
garbo088037
Postat pe 24 Mai 2014 16:42
Cristina, intr-o relatie nu se sta "de dragul copilului" sau "pentru binele copilului" , asate-s idiotenii!! Niciodata dar niciodata o relatie a unui cuplu nu functioneaza "pentru copil" sau copilul nu creste intr-un mediu bun si linistit pentru ca parintii convietuiesc in scandaluri si certuri " pentru binele copilului", dimpotriva, copilul va creste ntr-un mediu alterat si va fi afecta pe parcursul vietii lui.
Daca tu crezi ca BIOLOGICUL se va schimba, vei gresi enorm, dependenta de jocurile de noroc, dependenta de bautura si cea de droguri nu se vindeca niciodata!
Daca nu l-ai trecut in certificatul de nastere , este foarte bine, nu-l mai trece pentru ca te va santaja pana cand copilul va implini 18 ani! Nu vei putea duce copilul nici pana in Bulgaria in excursie fara semnatura lui si crede-ma ca nu o vei obtine niciodata. Cunosc cazuri si inca o cunostinta de-a mea se zbate cu aceasta problema. Sfat : Vezi-ti de drumul tau , nu merita sa-i dai nicio sansa acestui individ.
adeline
Postat pe 24 Mai 2014 18:42
nu stiu ce va fac astia de etnie de cadeti cu cracii in sus, dar sa fii asa stupida incat sa faci si un copil cu unu de asta, vai de capul tau.



leo-nora
Postat pe 24 Mai 2014 19:53
Cristina ,
De ruleta nu o sa se lase niciodata , daca nu a fost responsabil pana acum ...nu te astepta la schimbari in bine in rau da .
Eu am convetuit cu un astfel de om si timp de 10 ani si am ajuns la concluzia ca gresesc si atunci am hotarat sa i-mi indrept greseala adica am divortat,
mai devreme sau mai tarziu rezultatul va fi acelasi , nu are rost sa i-ti irosesti timpul care cu siguranta iti va deschide multe usi spre viitor.
Si eu am o fetita de 12 ani care o cresc singura si ne este bine la amandoua.
Relatiile de dragul copiilor sunt o mare greseala ( aici ma adresez tuturor persoanelor care sunt in aceasta dilema , daca noua nu ne este bine nici copiilor nu le va fi , este adevarat ca un copil trebuie sa creasca cu ambii parinti dar in conditii normale de trai , daca parintii nu se mai pot respecta , fiecare isi traieste propria viata ,dupa cum se poarta mai nou ..e.t.c. atunci o relatie de acest fel nu are rost ., e o pierdere de timp ,autodistrugere si distrugerea psihica a copiilor care ii va afecta in viata ). Cristina gandestete cum iti este tie mai bine , daca tu esti fericita si copilul tau va fi , sa nu te intorci niciodata de unde ai plecat va fi mult mai rau.
Lacramioara_Lacra_1
Postat pe 24 Mai 2014 21:49
ce te mai tine langa el,?vezi_ti de viata ta-nu il privezi pe copil de tata ci de o trauma care l-ar afecta toata viata o sa gasesti pe cineva care va fi tata pt copil cum se spune nu e tata cel care ii da nastere si nu are grija de el ci cel care il creste si ii ofera toata dragostea neconditionat
565852
Postat pe 25 Mai 2014 02:24
.
quasaria
Postat pe 25 Mai 2014 03:03
exact. Ca unui copil sa ii fie bine trebuie in primul rind sa fie crescut intr-un mediu echilibrat, in care sa invete ca are dreptul la liniste, la demnitate, are dreptul sa ii fie ascultat - cu calm - punctul de vedere, iar lucrurile astea nu le invata de la doi frustrati dintre care unul alcoolic. Mi se pare trist, foarte trist mesajul tipei care a scris ca ea apreciaza ca a avut o copilarie cu un alcoolic violent. Well, inseamna ca asta va cauta, subconstient sau nu. Pentru ca asta apreciaza. Si, conform criteriilor ei de valori, va irosi o viata pe care ar putea sa o traiasca altfel fiind sacul de box al unui dezechilibrat si stergind voma si rahatul dupa el, doar pentru ca asa "vrea muschii" lui. Asta e scopul ei, fie ca isi da sau nu seama. Pentru ca asta a vazut la ma-sa si, normal, "apreciaza" ce a vazut in familie: asta e lumea ei. Iar intr-o viata care noua ni se pare normala nu se va simti bine....
Unui copil crescut intr-un mediu nociv ii va fi foarte, foarte greu sa se ridice deasupra mediului respectiv - ii va fi foarte greu si sa inteleaga ca e ceva in neregula cu modul in care se raporteaza la altii.... Unii pot, altii duc mai departe "traditia" fara ca macar sa constientizeze. Si e trist sa plecam asa, "preprogramati", pe picioarele proprii - pentru ca petrecem doar citiva ani fiind copii iar in rest sintem responsabili de faptele noastre ca adulti.
quasaria
Postat pe 25 Mai 2014 03:07
In primul rand sa te gandesti si la tine nu numai la copil ,normal pune copilul pe primul loc ,dar eu cred ca parintii tai au dreptate ,nu-ti distruge viata pentru o relatie cu un barbat dependent de ruleta ,....Fa ceea ce-ti spune instinctul care nu te inseala .....

garbo171454
Postat pe 25 Mai 2014 09:02
in primul rand tu ai cam dat peste cap ordinea fireasca a lucrurilor, adica, in conceptia mea, intai cunosti bine persoana, apoi formezi o familie si abia dupa aceea copilul. Dar poate sunt eu de moda veche..............acum ,,raul" deja a fost facut iar situatia nu se mai poate schimba. Draga mea, acest barbat nu se va schimba , te amagesti singura. Jocurile de noroc sunt o boala de care putini scapa. Stiu bine ce spun, am trait cu un astfel de om. Si apoi, a avea un tata pentru copil nu se rezuma doar la a-I trece numele in certificatul de nastere. Nu te mai imbata cu apa rece, el nu va devein niciodata ceea ce trebuie sa fie un tata si un sot pentru familia sa. (deduc asta din ceea ce ai scris). Asa ca asculta-i pe ai tai si ia taurul de coarne, fa-ti ordine in viata, vezi-ti de munca ta, de copilul tau si viata nu va intarsia sa iti scoata in cale persoana potrivita alaturi de care sa ai o viata decenta. Numai bine iti doresc
pirania_1960
Postat pe 25 Mai 2014 12:05
capul sus nu esti nici prima si niciultima care creste copilul singura. nu sti cine iti va intra in viata si vei face un cuplu. mai sant destui baieti buni care vor o familie chiar daca exista si copil. nu are rost sa te legi la cap cu un om care nu merita nici o atentie .
lllorena
Postat pe 26 Mai 2014 06:30
intr-o relatie sunt 2 oameni , ei stau impreuna pentru ca se iubesc sau nu ...!!!!nu pentru altcineva fie el si rodul iubirii dintre ei ....
garbo_19362
Postat pe 30 Mai 2014 20:15
Buna, e greu sa iei decizii .
Cel mai bine este sa iti vezi de viata ta impreuna cu copilul si alaturi de familia ta.
Daca era om era alaturi de tine de cand a aflat ca esti insarcinata si toata periaoda sarcinii..Dar puterea ruletei este mai tare.
De schimbat nu se schimba si mai bine rupi raul de la inceput.
Mergi inainte ,copilul va creste intr-un mediu linistit fara certuri si sa stii ca vei intalni cu siguranta un suflet sa te iubeasca pe tine si pe copilul tau.
Ai grija de tine si copilul tau!
garbo_3245
Postat pe 31 Mai 2014 09:13
Bravo ! Sunt in totalitate de acord cu tine ! Clar NU pentru o relatie de dragul copilului ! Relatia este pentru tine, nu pentru copil, nu pentru altcineva (mama, tata, frate, sora, socri, cumnati sau mai stiu eu altcineva...), DECI: NU!!!!!!!!!!!!
garbo057515
Postat pe 31 Mai 2014 16:01
Bravo ca ai fost puternica si ai pastrat copilul,dar ar fi bine pentru el,pentru bebe,sa fie si tatal trecut in certificatul lui de nastere....decat nimic,mai bine un tata oricum ar fi el.
Cum ar fi bine pentru voi doi,bebele si tu? Ai fi chinuita daca ati sta impreuna,sau ai fi bine?Te-ar ajuta cu bebele,daca nu economic?
Daca te-ar ajuta cu bebele,asta l-ar maturiza,si schimba.Este foarte bine ca vrea sa il recunoasca al lui,isi asuma responsabilitatea,ar fi bine sa accepti,pentru ca nu pierzi nimic,ci castiga copilul recunoasterea tatalui...va fi important pentru el mai tarziu,cand va creste.
Daca in momentul asta,nu te va ajuta sa stati impreuna,mai bine zi-i ca pana creste putin copilul putin,ai nevoie de ajutorul mamei tale/Desi cand spun asta,parca ma indoiesc ca sfatul este bun....cum te-ai schimbat tu,se poate maturiza si el...sau nu.
Nu poti sti,asta depinde si de relatia cu copilul lui,al meu s-a maturizat foarte mult,cand a inceput sa se joace cu primul lui copil....avea cateva luni doar....
orice vei hotara,ma rog pentru tine sa alegi ce este mai bine,roaga-te si tu.
daniilia
Postat pe 8 Iunie 2014 13:04

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Salarizarea la administratiile locale ! 10 De la: Dor_marunt 13 Ianuarie 2010 19:14
problema 9 De la: garbo_455882 5 Noiembrie 2016 07:25
ajutati'ma:( 3 De la: krystyna17 9 Ianuarie 2012 15:30
Test de compatibilitate,dragoste si sex,realizat de FREUD MARX ANGELS & LUNG 26 De la: pantera_neagra 31 August 2011 02:34
cum se mai poate extinde grupul de prieteni? 180 De la: monic_mtne 13 Ianuarie 2015 20:29
Setari Cookie-uri