Tipuri de parinti

Cum putem integra principiile spirituale într-o lume modernă și agitată? Câteva sfaturi simple, dar puternice

4 Mai 2023

5 cadouri pe care i le poți dărui unui bărbat din viața ta

27 Aprilie 2023

14 Februarie 2008 publicat în Familie

Atunci cand apare un copil intr-o familie, proaspetii parinti fie aleg sa il educe citind diferite carti si aplicand pas cu pas ce spun “expertii”, fie aleg sa transmita mai departe educatia primita de la proprii parinti, fie isi propun sa nu faca aceleasi greseli pe care le-au simtit pe pielea lor sau le-au observat in jur.
Oricare dintre variante este buna atata vreme cat nu conduce la anumite atitudini parentale care sunt foarte daunatoare pentru evolutia copiilor. Raportul copilului cu lumea exterioara cat si personalitatea pot fi influentate nefast de catre respingere, superprotectie, adoratie sau autoritarism din partea parintilor.

Parintii care resping copilul il protejeaza insuficient. In astfel de cazuri copilul este perceput ca ceva ce le limiteaza libertatea sau ca o sursa de frustrare care nu prea le aduce vreo bucurie. Copilul ajunge sa fie neglijat si lasat in voia unui mediu pe care nu stie sa-l gestioneze. Copilul se simte abandonat, nesigur si fara incredere in sine. Simte lumea exterioara lui ca fiind periculoasa iar el neputincios. Va ajunge sa fie dependent de altii si incapabil sa se descurce singur.
Parintii superprotectivi vad copilul ca fiind o fiinta foarte pretioasa ce nu trebuie deranjata cu nimic. De asemenea il vad incapabil sa se descurce fara ajutorul lor. Copilul ajunge sa fie vesnic cocolosit si ferit de toate dificultatile. Astfel, parintii ii prezinta copilului o realitate eronata. Nu este lasat singur, nu este lasat sa incerce nimic, facand parintii totul in locul lui. Acestui copil ii lipseste vointa si initiativa si traieste cu sentimentul ca parintii vor fi mereu langa el sa il ajute. Daca intreprinde ceva, de obicei esueaza pentru ca nu stie cum sa rezolve o situatie. Va fi mereu dependent si va astepta ca altii sa decida in locul lui.
Parintii care isi adora copilul ii satisfac acestuia toate dorintele. De asemenea sunt excesivi de toleranti si isi organizeaza viata in jurul copilului. Copilul este foarte rasfatat si are intotdeauna dreptate. Copilul ajunge sa creada ca este perfect, ca merita totul si ca este un suveran absolut. Este egocentrist, are dificultati de adaptare. Datorita faptului ca cel mic nu-si cunoaste adevarata valoare nu se poate raporta la lume si la ceilalti. Iar cand va creste si se va lovi de realitate va fi pierdut.