Ramona Ioniță predă de 24 de ani și povestește că pasiunea pentru cariera didactică a încolțit încă din copilărie, atunci când se juca de-a școala cu colegii, scriind cu cretă exerciții de adunare și scădere. Astăzi, experiența ei este parte dintr-un interviu realizat în cadrul campaniei media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat de Asociația Școala Încrederii, o inițiativă care pune în lumină poveștile dascălilor din România.
O vocație descoperită încă din copilărie
Învățătoarea povestește că afinitatea pentru educație a fost mereu prezentă în sufletul ei. A avut șansa să studieze într-o școală cu modele puternice, iar imaginea propriei învățătoare a rămas o sursă de inspirație pe tot parcursul carierei. „Folosesc și astăzi la clasă, uneori la ședințele cu părinții, imaginea învățătoarei mele, pe care și acum, după 24 de ani, o ador, sincer”, mărturisește Ramona Ioniță.
Ea spune că modelele bune întâlnite în copilărie i-au dat un reper clar despre cine își dorea să devină, iar admirația pentru profesia didactică a transformat-o într-o certitudine profesională.
Începutul carierei: provocarea predării simultane
Imediat după absolvirea liceului pedagogic, Ramona Ioniță s-a titularizat într-o școală unde preda în regim simultan, adică la două clase diferite, în aceeași sală și în același interval orar. A ajuns astfel să predea simultan elevilor de clasa I și de clasa a III-a, în total 17 copii. „Am zis wow, e copleșitor puțin”, își amintește ea despre acel moment.
Experiența a fost dificilă, dar formatoare. „Am învățat că trebuie să-mi selectez conținuturile riguros și că trebuie să folosesc la maximum timpul pe care îl am cu copiii”, spune învățătoarea, adăugând că lecția aceasta i-a fost de folos nu doar la început de drum, ci și astăzi, în activitatea didactică de zi cu zi.
O altă provocare importantă a venit odată cu rolul de mamă, când a trebuit să găsească echilibrul între responsabilitățile de la școală și cele de acasă. A recunoscut că la început s-a simțit copleșită, însă a învățat, treptat, să își organizeze mai bine timpul și prioritățile.
Adaptarea la stilurile diferite de învățare
Ramona Ioniță vorbește și despre o provocare constantă a profesiei: diversitatea elevilor dintr-o clasă, cu personalități, aptitudini și nevoi diferite. „Caut întotdeauna să-mi organizez demersul didactic astfel încât să ajung la fiecare și să-l pot provoca pe fiecare, astfel încât să nu plec acasă vreodată cu gândul că unul dintre copii n-a fost valorizat în ziua respectivă”, spune ea.
Învățătoarea subliniază și importanța formării continue, nu doar pentru beneficiile aduse la clasă, ci și pentru încrederea și stima de sine pe care le oferă profesorului însuși. Povestea ei rămâne un exemplu despre dedicare, adaptabilitate și dragostea pentru meseria de dascăl. Este forma de organizare în care un singur cadru didactic predă, în aceeași sală și în același interval orar, mai multor clase diferite, de obicei în școli mici din mediul rural. A învățat să selecteze riguros conținuturile și să folosească la maximum timpul petrecut cu elevii, o abilitate care i-a fost utilă pe tot parcursul carierei. Adaptarea la stilurile diferite de învățare ale copiilor, astfel încât fiecare elev să se simtă valorizat la finalul fiecărei zile.
Foto: Shutterstock.comÎntrebări frecvente despre Învățătoare
1. Ce înseamnă predarea în regim simultan?
2. Ce lecție a învățat Ramona Ioniță la începutul carierei?
3. Ce consideră învățătoarea esențial în relația cu elevii?
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...
Cinci elevi din Pitești au adus României argintul la cea mai importantă distincție de la FIRST Global Challenge 2026
Cătălina-Sophia Ciocade, aur la paralele la Campionatul Național al Junioarelor, la Lugoj
Gimnaste tinere, rezultate de valoare la Campionatul Național al Junioarelor, la Lugoj
Un director de școală cere simplificarea birocrației legate de bursele elevilor