Psihoterapia a fost privită multă vreme ca având legătură cu nebunia, la rândul ei catalogată drept un stigmat. Ultimii ani au adus, din fericire, o mai multă deschidere și înțelegere în această direcție, mulți dintre cei care urmează ședințe de psihoterapie vorbind deschis despre acest subiect și despre beneficiile pe care le-au avut mergând la terapie. Când vine însă vorba de a duce un copil la psihoterapie revine ca un boomerang reticența și opoziția.
 

Copiii sunt încă priviți și tratați, în multe situații, ca niște ființe fără griji, fără probleme și care ar trebui să își vadă de viață fără să analizeze sau să judece lucrurile pe care le trăiesc și emoțiile pe care le simt. În fapt, copiii sunt persoane extrem de sensibile, care au nevoie să fie ascultați, sprijiniți și cărora să li se valideze emoțiile cu care se confruntă.
Din păcate, în cele mai multe cazuri cei care ajung totuși la psihoterapie nu o fac sub formă de prevenție, ci în situații de criză, când adulții constată că dificultățile de comunicare au devenit greu de depășit fără o intervenție externă și specializată.
Lucrurile sunt și mai complicate în cazul copiilor din sistemul de protecție, care se confruntă cu o mulțime de traume, dar pentru care psihoterapia este, de multe ori, un subiect de neatins. O dată, pentru că nu știu ce presupune acest lucru și cum îi poate ajuta, iar apoi, pentru că nu există fondurile financiare necesare pentru a urma pe termen lung astfel de ședințe.
Principala dificultate cu care se confruntă copiii şi tinerii instituţionalizaţi este lipsa de încredere pe care o au în oameni, dificultatea de a întreţine relații sănătoase, teama de abandon. Le este dificil să vorbească despre propriile emoții, se simt judecaţi şi etichetaţi, au sentimente ambivalente şi comportamente agresive uneori”, spune Oana Roșca, psihoterapeut care lucrează cu copii instituționalizați.

Ajungem MARI, programul național ce susține de mai bine de 8 ani educația copiilor din centrele de plasament, desfășoară acum Campania Suflet fragil, caut inimă mare, menită să adune fonduri pentru a susține psihoterapia pe termen lung pentru copiii care luptă zi de zi cu traumele și durerile emoționale. Oricine vrea să ajute copiii și tinerii instituționalizați să primească șansa la vindecare o poate face printr-o donație de 4 euro pe lună printr-un un SMS la numărul 8864 cu textul „IUBIRE”.
„Îmbunătăţirile se obţin greu pentru că există o rezistenţă puternică în procesul terapeutic. Copiii şi tinerii instituţionalizaţi sunt sceptici şi le este greu să accepte că o schimbare este posibilă. De aceea, cel mai important obiectiv îl reprezintă stabilirea unei relaţii terapeutice securizante şi setarea unui cadru în care să se simtă acceptaţi şi ascultaţi.

De îndată ce aceste obiective sunt atinse şi când există o colaborare strânsă cu persoanele din mediul în care trăieşte copilul, apar și îmbunătăţirile. Acestea sunt vizibile, percepţia copilului se schimbă. Reuşeşte să-şi rescrie povestea, simte că are mai mult control asupra propriei vieţi, apar schimbări în comportament şi se dezvoltă un limbaj care le uşurează exprimarea propriilor emoţii. Devin mai curioşi şi povestesc cu mai multă deschidere întâmplări şi experienţe, învaţă să îşi seteze propriile limite, relaţia cu şcoala se îmbunătăţeşte, la fel şi relaţiile interpersonale”, explică în continuare psihoterapeutul.

Este și cazul lui Kati, o tânără din sistemul de protecție care, sprijinită de Ajungem MARI, a mers săptămânal la ședințe de psihoterapie, timp de 2 ani. Primele încercări nu au fost tocmai ușoare, dar Kati a înțeles ceva esențial din ele, că dacă vrea să fie mai bine trebuie să lucreze în acest sens.

„Unul a plecat după 5 minute și a spus că nu se poate discuta cu mine, iar cu altul am stat toată ședința, dar tot timpul răspundeam contra și, sincer, nu mi-a părut rău deloc că am fost răutăcioasă”, povestește Kati.

După mai multe încercări, a găsit terapeutul alături de care a înflorit și a învățat că viața poate fi frumoasă, că nu trebuie să fie atât de exigentă cu sine și să se accepte.

Descoperi lucruri noi, vezi viața altcumva și cel mai important e că înveți să te cunoști pe tine mai bine. Din momentul în care ai ajuns să te cunoști, nu mai sunt atâtea piedici. Terapia m-a ajutat enorm”, mai spune Kati.

Să lucrez cu copii şi tineri instituţionalizaţi este o provocare. Cred că am învăţat eu foarte mult de la aceşti tineri, cum să fiu un terapeut mai bun şi un om mai bun. Autenticitatea şi sinceritatea tranşantă de care au dat dovadă au avut un impact puternic asupra mea şi mi-au schimbat viziunea despre traumă şi viaţă. Cu ajutorul lor am învăţat să comunic mai bine şi să fiu mai atentă nu doar la ce spune omul din faţa mea, ci să desluşesc ceea ce încearcă să comunice indirect”, concluzionează Oana Roșca.

În acest moment sunt 70 de copii și tineri instituționalizați care beneficiază de ședințe săptămânale de terapie prin programul derulat de Ajungem MARI. Până acum asociația a ajutat 287 de copii și tineri să meargă săptămânal la psihoterapie, unii dintre ei beneficiind de aceste ședințe vreme de un an sau chiar doi.

Iar efectele nu au întârziat să apară. Copiii au învățat să discute despre ei, să-și identifice emoțiile și sentimentele, să pună limite și să-și facă prieteni. Sunt mai receptivi, acceptă cu mult mai multă ușurință feedback-urile constructive și fac eforturi constante pentru ca viața lor să se îmbunătățeasă. Mulți dintre ei au decis să se întoarcă la școală după ce abandonaseră cursurile, unii au luat deja examenul de Bacalaureat, alții s-au angajat în domeniile care le-au trezit interesul și în care au simțit că ar putea avea ceva de spus.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri