Aceasta este prima reflectie pe care mi-a starnit-o articolul doamnei psiholog Jeni Chiriac, „De ce iubesc barbatii filmele porno”, care poate fi lecturat integral pe www.catchy.ro/de-ce-iubesc-barbatii-filmele-porno/354
Daca o doamna psiholog considera consumul pornografic ca pe un soi de terapie de relaxare („pentru unii barbati pornografia este un moment de relaxare pe care si-l dedica in intregime si pe care doresc sa-l petreaca in solitudine”), justificata de nevoia acestora de a trai experiente si fantezii „pe care nu le pot materializa in relatia de cuplu”, probabil constrangatoare si plina de aspecte prozaice, ucigatoare de vise, atunci, eu, o cititoare lipsita de temeinice cunostinte teoretice cu privire la sexualitate si formele ei de manifestare, nu as putea decat sa ma declar convinsa de adevarul spuselor sale. Iar daca as mai fi avut unele mici semne de intrebare, daca nu de natura stiintifica, cel putin de sorginte morala, a doua serie de argumente ar trebui sa mi le spulbere in totalitate.
Conform autoarei articolului, pentru femei, esentiala in relatia sexuala este povestea de dragoste, reveria, fantezia, dar daca ne simtim jignite de inclinatia barbatilor de langa noi pentru pornografie, aceasta suparare este nejustificata, pentru ca sexualitatea masculina este diferita, „foarte sensibila la stimuli directi si imediati”. Prin urmare, barbatii nu au cum sa se impotriveasca, sta in natura lor de barbati sa se simta atrasi de asemenea stimulari directe si imediate pe care productiile de factura pornografica le ofera din plin. Este destinul lor nemilos si, pana la urma, cum te-ai putea impotrivi?
Si daca, in pofida tuturor argumentelor de mai sus, plina de ranchiuna si de orbire, as continua sa condamn un asemenea comportament, doamna psiholog imi aduce la cunostinta faptul ca vina imi apartine mie, ca femeie, pentru ca, lipsita de rafinament si inclinatie catre analiza profunda, nu am curajul de a privi catre adevarata cauza: propria mea nesiguranta ca femeie.
Coplesita astfel de vina pe care, in sfarsit, mi-o pot asuma, nu pot decat sa rasuflu usurata de faptul ca finalul articolului imi ofera si solutia: „sinceritatea si comunicarea, cu sine si in cuplu”. Luand in calcul toate revelatiile produse de articol, am banuiala ca partea mea de dialog in cuplu ar trebui sa sune cam asa: