Daca vrei chiar se poate! Acesta a fost motto-ul meu cu care m-am "desteptat" intr-o dimineata. M-am dat jos din pat, m-am spalat pe ochisori si, daca tot eram in fata oglinzii, m-am hotarat sa ma "admir" putin. Spre deosebire de alte dati in care ma "incurajam" cu expresii de genul: "nu e chiar atat de rau", in acel moment mi-am dat seama ca situatia imi scapase de sub control. Am stiut atunci ca "micile" mele placeri gen: "azi un biscuit, maine o ciocolata", sau o "feliuta infima" de tort incet-incet se transformasera in "colacei" inestetici, gusa si grasime. Vroiam si stiam ca trebuie sa fac ceva ca sa slabesc. Nu eram si nu sunt adepta dietelor cu rezultate "minune" intr-un timp record. Vroiam sa slabesc dar sub nici o forma nu vroiam sa-mi pun in pericol sanatatea. Plinuta fusesem tot timpul, dar acum eram ceva mai mult decat "plinuta", ceea ce m-a facut sa spun:"Pana aici!".