de Constantin Cornea, psihoterapeut

De ce ajungem să ne jignim? Pot există și anumite tulburări ce ne pot condiționa în acest sens?

 

Din perspectivă psihologică, putem spune că există anumite tulburări care, în anumite situații, ne pot face să vorbim mai urat decât este cazul. Putem vorbi despre: tulburare bipolară, depresie, anxietate, tulburări de personalitate psihopată, paranoidă, schizoidă, schizotipală, borderline, pasiv agresivă, obsesiv compulsivă, narcisică, histrionică. Ce este important să înțelegem este faptul că aceste tulburări nu condiționează obligatoriu limbajul unei persoane, decât în anumite situații. De aceea, nu toți cei care suferă de aceste tulburări ajung să își jignească familia, prieteniii sau colegii.

Mai putem vorbi despre anumite traume sau situații traumatice ce pot condiționa negativ persoana care jignește.

Cum de altfel, sunt și persoane care ajung să jignească încercând să se protejeze, fără să își dea seama că astfel ajung să își facă mai mult rău.

Ce putem face pentru a nu mai ajunge în situația de a ne spune lucruri care dor?

În primul rând, ar trebui să ne rezolvăm problemele care ne condiționează negativ. În acest sens, putem apela la un psiholog, pentru a ne descoperi în primul rând problemele. Spun asta pentru că foarte multe persoane nu sunt nici pe departe conștiente de propriile tulburări de natură psihică.

Prin psihoterapie, putem înțelege traumele ce ne-au provocat tulburările și putem găsi modalități prin care să ne rezolvăm problemele pentru a nu mai ajunge în situația de a împroșca cu noroi în ceilalți, conștienți fiind de asta sau făcând-o la modul subconștient.

Rezolvarea traumelor, cât și a tulburărilor provocate de acestea, ne pot ajuta să ne cunoaștem mai bine, să ne depășim traumele și tulburările, pentru a descoperi sau redescoperi un mod de comunicare corect și rezolutiv pentru problemele pe care le întâlnim în relaționarea cu ceilalți.

Este evident că psihoterapia ne poate ajuta în acest sens. Însă, există și alte modalități de a ne regăsi starea de echilibru psihic?

Depinde foarte mult de diagnostic. În cazul anumitor situații grave, în tulburarea biplara, în cazul unui episod depresiv major, sau într-o tulburare anxioasă generalizată, poate exista necesitatea intervenției medicamentoase, pe lângă psihoterapie.

În cazurile mai ușoare sau în completarea psihoterapiei, pot ajuta următoarele activități:

-   sportul ne poate ajuta să ne descărcăm nervii sau măcar să îi manageriem mai bine, dar și să ne încărcăm de energie. De asemenea, sportul ne poate ajuta să ne depășim anumite temeri, cum ar fi inotul pentru frica de apă. Artele marțiale ori boxul ne pot ajuta să avem mai multă încredere în noi pentru a ne putea apăra în anumite situații. Cursurile de dans ne pot ajuta să ne controlăm mai bine corpul, pentru a învăța să dansăm pe diferite ritmuri, ceea ce poate stimula stima de sine, făcându-ne să fim mai puțin nervoși sau iritabili.

-   yoga, exercițiile de respirație, exercitile de relaxare ne pot ajuta să ne reechilibrăm emoțional și fizic

-   cursurile de teatru ne pot învăța să ne recunoaștem și să ne controlăm mai ușor propriile emoții, dar să le recunoaștem mai ușor și la ceilalți.

-   pescuitul, plimbările prin parc, pot ajuta de asemenea la recăpătarea stării de echilibru

-   romanele bune, unele filme sau spectacolele de calitate ne pot de asemenea detensiona, făcându-ne să ne simțim mai bine

-   karting-ul, tirul, trasul cu arcul, traseele montane, schiatul, sunt, de asemenea, activități ce ne pot reechilibra emoțional

-   un animal de companie ne poate ajuta de asemenea. Un câine ne poate fi un adevărat prieten, torsul unei pisici poate fi un medicament în situațiile tensionate. Acvariul cu pești, papagalii, porumbeii pot deveni prieteni de nădejde în controlul propriilor emoții…

-   preotul sau duhovnicul pot fi soluții extraordinare pentru sufletele suferinde. Te pot ajuta să te înțelegi mai bine și să redescoperi adevăratele valori la care să te raportezi.

În concluzie, în primul rând ar trebui să mergem la un specialist pentru a înțelege stadiul în care mă aflu, pentru a ști cu siguranță ce am de făcut în funcție de gravitatea situației. În situațiile grave pot fi necesare anumite medicamente prescrise de un psihiatru. În celelalte situații, ne poate ajuta psihoterapia, discuția cu un preot ori duhovnic, hobby-urile, sportul sau animalele de companie.

* Un articol de Constantin Cornea, psihoterapeut la Clinica Psievolution

Mai multe articole de acelasi autor: psihologconstantincornea.ro

 

Foto fr si main: Lightspring /Shutterstock