Erich Fromm (1900-1980) este unul din fondatorii Institutului de Psihiatrie, Psihanaliza și Psihologie William Allison White din New York și un nume remarcabil în psihologie și psihanaliza. Totodata, renumitul sociolog și filozof a aderat și la ideile Școlii de teorie critica din Frankfurt.

Fiindcă printre cele mai cunoscute cărți ale lui Erich Fromm se număra „Arta de a iubi”, „Arta de a fi” și „Arta de a asculta”, iată câteva dintre ideile și cuvintele notabile ale marelui psiholog despre ce este dragostea. Citatele, extrase cu precădere din cartea „Arta de a iubi”, ne dezvăluie ce înseamnă dragostea din perspectiva psiho-filozofică inedita a lui Erich Fromm.

  Erich Fromm: 20 de citate despre iubire

Dragostea este o decizie, o judecată, este o promisiune. Dacă dragoste ar fi fost doar un sentiment, n-ar exista nicio bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pentru tot restul vieții. Un sentiment vine și pleacă. Cum aș putea să judec că va rămâne pentru toată viața dacă actul meu nu implică judecată și decizie?

Vreau ca persoana iubită să crească și să se dezvolte pentru ea însăși și în felul său, nu pentru scopul de a-mi servi mie.

Iubirea este posibilă doar dacă două persoane comunică din centrul existenţei lor.

Dacă o percep pe cealaltă persoană doar la suprafață, percep doar diferențele, ceea ce ne separă. Dacă merg în miez, percep identitatea noastră, ceea ce ne aseamănă. Această relaționare de la centru la centru – și nu de la periferie la periferie – este “relaționarea centrală”.

Oricât de straniu ar fi, însă capacitatea de a fi singur este condiţia pentru capacitatea de a iubi.

 

Trebuie să te regăseşti în omul tău iubit, dar nu să te pierzi în el.

A iubi înseamnă să îți asumi angajamente fără garanții, să te dăruiești în totalitate în speranța că iubirea ta va produce iubire în persoana iubită. Iubirea este un act de credință și cine are puțină credința are și puțină iubire.

Obsesia nu este o dovadă a puterii iubirii, ci doar o dovadă a imensității singurătății care a precedat-o.

Egoismul este un simptom al lipsei iubirii față de sine. Cine nu se iubește pe sine, întotdeauna este îngrijorat de sine.

 

Citește continuarea pe pagina urmatoare >>