Nicio stiinta nu a ajuns inca la detinerea adevarului complet si probabil nici nu se va intampla curand acest lucru, deci ce factori determina definirea a ceva ca fiind ”stiinta” sau ”pseudo-stiinta”? Cum stii ca adevarul tau este singurul real, valabil si eventual complet? Care sunt factorii care despart ”stiinta” de “pseudo-stiinta”?
“Plecand de la premisa ca ”stiinta” demonstreaza ceva pe baza unor experimente - incomplete pana la momentul prezent - iar “pseudo-stiinta” face exact acelasi lucru, atunci ce anume face diferenta? si, daca tot ne bazam pe lucruri demonstrate “stiintific”, cum putem demonstra inversul, respectiv ca o anumita abordare nu este “stiinta”? Poti tu, cel care iei ca un copil rasfatat munca asidua a cercetatorilor si o imparti dupa bunul tau plac in “stiinta” si “pseudo-stiinta”, sa demonstrezi stiintific aceasta impartire? Asadar, am ajuns pana in punctul in care opinia publica sa departajeze intre ce este autentic si ce nu, iar filtrul de selectie nu este unul riguros, ci unul superficial, chiar derizoriu. Aceasta realitate ne-a adus pana in punctul in care stiinta nu avanseaza, doar pentru a hrani conservatorismul opiniei publice si frica acesteia de nou, de revolutii stiintifice”, explica psihologul.
Stiinta nu va avansa atata timp cat opinia publica o autentifica
Majoritatea oamenilor de stiinta vor publica rezultate care nu vor iesi din tiparele conservatorismului, deoarece oamenii se sperie foarte usor de ceea ce este nou si revolutionar, iar in aceasta paradigma, stiinta nu are cum sa avanseze, ci se va invarti intr-un cerc vicios: opinia publica va ramane in zona de confort, iar oamenii de stiinta vor hrani confortul lor prin cercetari mediocre, banale.
Foto int: Vectomart /Shutterstock