Viata este ca o frunza. Doar ca frunza curge din copac, noi curgem din nori, din neant, din timp, din ceilalti, din emotii, din trairi, din visuri, din sperante mai ales. Si timpul nu sta nici el pe loc, ne indeamna sa curgem odata cu viata, sa ii urmam cursul, sa nu ii irosim clipele. Iar daca ne impotrivim acestei curgeri a vietii, tot noi suntem cei care avem de suferit. Sa fim flexibili, sa spunem da schimbarii, sa ne lasam purtati de aripile transformarilor, sa incercam, sa incercam cat mai mult, sa traim cat mai mult. Nu exista nici bun prea mult, nici rau prea mult, exista un echilibru pe lumea aceasta. Si totul trece. Inclusiv lucrurile rele si dureroase. Inclusiv lucrurile bune si frumoase.
Va invitam de aceea sa cititi o povestire din folclorul evreiesc care ne aducem aminte ca totul trece. Expresia “si asta o sa treaca” este veche si consacrata si se crede ca este de origine persana, o reflectie asupra efemeritatii conditiei umane.
“Buddha ne-a invatat ca fericirea este dukkha - un cuvant din limba pali, care inseamna „suferinta" sau „insatisfactie". Este inseparabila de opusul ei. Adica fericirea si nefericirea sunt, de fapt, una. Numai iluzia timpului le separa.
Un calugar budist a spus odata: Tot ceea ce am invatat in cei 20 de ani de cand sunt calugar poate fi rezumat intr-o singura propozitie: «Tot ceea ce apare dispare». Asta este tot ce stiu". Desigur, voia sa spuna cam urmatoarele: Am invatat sa nu ma opun situatiei prezente. Am invatat sa-i permit prezentului sa existe si sa accept natura efemera a tuturor lucrurilor si starilor. Astfel, mi-am gasit linistea”, spunea Eckhart Tolle in cartea Puterea prezentului.
Era odata un rege care si-a chemat inteleptii la curte pentru a le da o porunca: “Vreau sa imi confectionati un inel frumos de aur, cu un diamant mare. In interiorul inelului vreau sa fie inscriptionat un mesaj care sa ma ajute sa depasesc toate momentele grele ale vietii. Desigur, trebuie sa fie un mesaj micut pentru a incapea in inel.”
Foto: Krumina Maryna /Shutterstock
Toti inteleptii erau mari carturari, ar fi putut sa scrie tratate intregi pe orice subiect. Asa ca si-au pus mintile la contributie. Intr-un tarziu, a venit si un servitor mai in varsta al familiei roiale, cunoscut pentru inclinatiile sale catre misticism. Batranul a intervenit: “Maiestate, nu am nicio educatie. Nu sunt un carturar si nici nu sunt din mediul academic. Dar cred ca am ceea ce cauti.”
Batranul mistic a scris ceva pe o bucatica de hartie, a impaturit-o si i-a oferit-o regelui spunand: “Dar nu o citi acum. Tine-o ascunsa in inel. Deschide-o doar atunci cand nimic altceva nu mai functioneaza cand nu exista nicio scapare din situatie.”
Acel moment a venit destul de repede. Tara a fost invadata si regele si-a pierdut regatul. Regele a trebuit sa fuga din palat pentru a-si salva viata, insa a fost incercuit de dusmani. Putini au mai ramas cei care i-au stat alaturi, in timp ce inamii aflati pe urmele sale erau in numar mare. Era disperat si pe punctul de a se preda.
Brusc....
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>