Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera. Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare. Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit. Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.


Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul de femeie imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insene trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.