Copilaria are un impact puternic asupra fiecaruia dintre noi. Trairile din copilarie, relatia dintre parinti si copii, comunicarea si felul in care ne-au fost impuse anumite actiuni (intelectuale, ludice sau de preluare a anumitor sarcini), dorinta de apreciere venita din partea copilului, reactia parintilor la nevoia de iubire a copilului, toate acestea ne marcheaza copilaria si isi spun cuvantul si in viata adultului de mai tarziu. Perceptia generala pe care o avem asupra managerilor este una sablon. Aproape involuntar asociem imaginea managerului cu cea a persoanelor puternice, a persoanelor care reusesc in ceea ce-si propun si care se bucura de succes indeosebi pe plan profesional. Un manager de succes are de cele mai multe ori capacitatile interpersonale, informationale si decizionale foarte bine dezvoltate, evolutia acestora incepand inca din copilarie, continuandu-se in perioada adolescentei si a asa-zisei tinereti si atingand punctul culminant la varsta maturitatii.
Libertate limitata in copilarie/ Apetit ridicat pentru risc la maturitate – Exista manageri care au performante extraordinare daca ne referim strict la capacitatile profesionale si la instinctul innascut pentru afaceri. Ei traiesc bucuria propriilor succese la maxim, adora sa riste atunci cand vine vorba de investitii cu caracter profitabil, de investitii pe termen scurt sau lung. Se plitisesc foarte repede, iar activitatile profesionale cu un grad de risc scazut nu-i motiveaza in niciun fel. Sunt foarte buni lideri si au un stil de conducere eficient, desi bazat pe decizii impulsive. Si cu toate ca au performante excelente la nivel managerial, atunci cand vine vorba despre trairi interioare, au parte de foarte putine sentimente de acest gen. In afara activitatilor febrile si intense pe care le efectueaza in calitate de manageri, cu greu pot gasi satisfactie in alta parte.