Durerea este doar o mică parte din viață, ea vine și trece, în timp ce bucuriile, frumusețea și restul ocupă un loc infinit mai mare și ar fi bine să ne concentrăm asupra lor, înconjurându-ne în același timp cu tot ceea ce ne bucură sufletul.  

Un tânăr se simțea tare nefericit și nu își mai găsea împlinirea în nimic așa că s-a gândit să își viziteze maestrul, un bătrân cunoscut în întreg ținutul pentru înțelepciunea sa și pentru faptul că ducea o viață aproape sfântă, în pace și echilibru.

“Duc o viață foarte tristă, maestre, și nu știu ce să mai fac ca să o schimb, am multe probleme. Mă poți ajuta să găsesc o soluție? Văd că este frumusețe în jur, dar mă lasă rece, fiindcă înăuntrul meu este durere.”

Bătrânul maestru a rămas puțin pe gânduri și a dat din cap, spunându-i tânărului să pună o mână de sare într-un pahar de apă amestecând până se dizolvă sarea și apoi să guste puțin din apă.

“Ce gust are?”, a întrebat maestrul.

“Oribil. Este amară”, a mărturisit tânărul strâmbându-se din cauza gustului.  

Atunci Maestrul a chicotit și l-a condus către lacul din apropierea lor. L-a rugat pe bărbat să ia o altă mână de sare și să o verse în lacul care se așternea în fața lor cât vedeai cu ochii. Cei doi s-au plimbat în tăcere pe marginea lacului și la un moment dat tânărul a aruncat pumnul de sare în lac.

“Acum încearcă să guști un pic din apa lacului”, l-a îndemnat înțeleptul.

În timp ce picăturile de apă sărată se prelingeau de-a lungul bărbiei tânărului, Maestrul l-a întrebat: “Ce gust are?”

“Are un gust plăcut”, a răspuns tânărul.

“Simți gustul de sare?”, a întrebat din nou maestrul.

“Nu, deloc”, a răspuns tânărul.

Apoi, maestrul și tânărul s-au așezat pe o bancă aflată pe marginea lacului și au contemplat măreția și frumusețea lacului. La un moment dat, bătându-l ușor pe umeri, Maestrul i-a spus:

“Durerea există și ea este asemenea sării, nici mai mult, nici mai puțin. Dar cantitatea în care gustăm această durere depinde și de recipientul sau locul în care o plasăm. Când simți durere înăuntrul tău, lărgește-ți perspectivele, extinde-ți modul în care privești lucrurile și tot ce te înconjoară. Umple-ți inima cu și mai multă compasiune și empatie. Să nu mai avem dimensiunea unui pahar, ci să devenim un lac cristalin și limpede, cu ape liniștite și veți vedea diferența. Atunci problemele vieții nu îți vor mai cauza atât de multă suferință.

Fie ca să vă umpleți inimile nu de durere, ci de pace, liniște și bucurie.

 

Autor: Anonim

 

Foto fr si main: Basotxerri /Shutterstock