Vernisajul expozitiei va avea loc in data de 6 august 2010 si va fi deschisa publicului pana la sfarsitul lunii, 29 august 2010. Deschiderea expozitiei va coincide cu lansarea unei publicatii omonime, “Destroying Public Harmony”.
Andrei Craciun explica conceptul acestui proiect care provoaca trairile si atitudinea in relatie cu starea de fapt a existentei sociale:
“Armonia sociala este problematica la nivelul responsabilitatii sociale si al implicarii individului in comunitate. Dincolo de etimologiile cuvantului si plaja variata de sensuri ale armoniei sociale, modul de a actiona al individului in comunitate trebuie sa respecte toate criteriile, dogmele si standardele morale impuse pentru ca input-ul sa nu deranjeze bunastarea sociala (dictata de binele comun). Armonia sociala este un termen vast, complicat si cu multe subterfugii si gasesc interesant de urmarit momentul intrarilor/iesirilor dintr-un grup uman compact si modalitatea an care aceste turbulente modifica caracterul general al notiunii.
<<Destroing Public Harmony>>, utilizandu-se de caracterul aparent utopic, vag si compromis, al notiunii de armonie, sub umbrela diversitatii de sensuri atribuite, isi propune sa intervina in cadrul unei comunitati armonioase, Sibiul, creand o platforma care sa dezbata conditiile in care publicul se manifesta in comunitatea sa, precum si modalitatea in care el este dispus la contra-armonie, fie ea revolutie, revolta, spaima sociala, neliniste. Distrugand o aparenta armonie sociala nu riscam nimic, ca cetateni avem dreptul la rasfrangere, revolta si razbunare impotriva comunitatii, bisericii, statului s.a.m.d.”
Imagine: Videostill from Martin Krenn, In Between the Movements, "NOG8", video, 13 minutes.
Extras din textul lui Andrei Craciun, publicat in "Destroing Public Harmony”:
“Avem interdictii, reguli si standarde sigur, dar nu mai avem prevederi, avem sentimente morale, dar nu mai suntem datori, ne-am impacat cu Iisus, dar nu mai avem predici despre datoria omului si a cetateanului. Nu traim intr-o societate in care totul este permis, ci intr-o societate a unei “morale fara obligatie si fara sanctiune“ . (Jean-Marie Guyau)
“Noi nu este pluralul lui eu, nu este un rezultat de insumare. Relatia cu Celalalt nu este ireversibila, si este in mod esential neegala: <<Eu are intotdeauna o responsabilitate mai mare decat a tuturor>>” (Emanuel Levinas).