de Andrei Avram, profesor de istorie
Cu alte cuvinte, în fiecare epocă istorică, generația matură, cu putere de decizie (elita) a hotărât modalitatea în care urma să fie educată generația copiilor/nepoților ei. Pentru că școala, în varianta sa modernă, reprezintă și unul dintre principalele spaţii în care sunt transmise valorile comune ale unei societății.
Însă, uneori, pentru obţinerea monopolului asupra definirii „valorilor” s-au purtat și „lupte”. În secolul al XIX-lea, directivele emise de Ministerul Instrucțiunii Publice păreau, nu de puține ori, contrare intereselor părinților. Și din acest motiv, la începuturile sale, anul școlar era mult mai scurt, din noiembrie până în martie, pentru ca elevii să-și poată ajuta părinții la treburile casnice. În ciuda eforturilor constante ale puterii centrale de a implementa un învățământ de masă, rezultatele au fost parțiale. Pentru că, printre altele, valorile nu erau comune. Țăranii nu erau convinși că frecventarea școlilor de către proprii copii poate contribui la bunăstarea familiilor acestora¹.
Școala a fost frecventată doar atunci când beneficiarii educației au fost convinși că aceasta se desfășoară în beneficiul lor. Iar această lecție se poate aplica și zilelor noastre.
Citește continuarea pe educatieprivata.ro
Foto fr si main: BlurryMe /Shutterstock