Acest eseu a fost scris de Greg Allen si publicat de Huffington Post. Cuvintele acestui tata merita sa faca inconjurul lumii!
Acum cinci ani nu m-as fi identificat cu statutul de feminist. Inegalitatea de gen, cum ar fi lipsa meselor de schimbat beblusi in toaletele barbatilor, era ceva ce ma deranja doar intr-un sens abstract, politic; era ceva fata de care nu ma simteam suficient de motivat pentru a lupta.
Privind acum in perspectiva, aceasta atitudine venea dintr-o lipsa de onestitate intelectuala fata de mine insumi. Cred ca este imposibil pentru o persoana responsabila si inteligenta, sa nu observe privilegiile care deriva din faptul ca esti barbat in societatea noastra. Odata ce un barbat constientizeaza acest privilegiu, el este pus in fata unei decizii – te vei altura celor care lupta pentru egalitate, sau ai de gand sa stai tacut si sa savurezi fructele privilegiului pentru care nu ai facut nimic ca sa il meriti?
Spus altfel – esti un feminist sau un magar?
Alesesem „calea magarului” pentru multi ani, pana in ziua cand s-a nascut fiica mea in 2013, iar acest lucru a fortat o sinceritate intelectuala asupra mea.
In fata mea se afla o fiinta micuta si perfecta, cu un potential fara de limite care era deja dezavantajata in comparatie cu baietelul nascut pe acelasi palier. Acel dezavantaj a fost sprijinit direct de generatii si genratii de oameni ca mine, iar eu am beneficiat de el de-alungul anilor de scoala si in cariera.
Ca majoritatea parintilor, as face orice imi sta in putinta ca sa ii fac viata copilului meu mai buna. Acolo unde ea ar avea de infruntat o provocare, mica sau mare, as lua acea provocare asupra mea, as scrie, vorbi, marsalui, as face lobby, as strange fonduri pana cand as ragusi, sau mai rau, s-ar simti stanjenita de mine si mi-ar cere sa ma dau inapoi.
Eu si sotia mea ne crestem in mod constient fata pentru a fi increzatoare, asertiva, fara a-i fi frica sa spuna ceea ce gandeste. Nu este prea dificil, pentru ca sunt mandru sa spun, fetita noastra seamana cu mama ei, iar mama ei este o persoana puternica.
Ca sa fiu sincer, este destul de stanjenitor faptul ca mi-au trebuit 30 de ani ca sa ajung aici, in ciuda faptului ca sunt inconjurat de femei puternice si inteligente in viata mea.
Vreau ca fata noastra sa detina aceste calitati pentru ca la un moment dat o vom trimite in aceasta lume care in mod simultan o sexualizeaza si infantilizeaza si noi putem sa facem mult prea putine in acest sens. Ceea ce imi frange inima.
Nu vreau ca fiica noastra sa traiasca intr-o lume unde diferentele de salarizare au devenit culmea, mai mari in 2016, ori unde ea ca preadolescenta ar fi invatata sa stranga cheia de la casa strans intre pumni, in timp ce s-ar intoarce seara acasa, de teama sa nu fie atacata. De vreme ce va face fata acestor lucruri, garantez ca va fi gata sa o faca. Pentru ca de asemenea va avea alaturi un tata care va lupta; mai intai pentru ea, si apoi impreuna cu ea.
Foto: Shutterstock
Nu sugerez faptul ca trezirea mea feminista ar merita vreo lauda. Nu caut vreun premiu feminist. Stiu ca am foarte mult de citit si de reflectat inainte sa ma folosesc de aceasta eticheta cu responsabilitate si am sa invat sa fiu un aliat de nadejde.
Dar, in orice circumstanta cred ca este important pentru mine ca in acelasi timp sa fiu constient de feminismul meu si in acelasi timp sa imprastii vorba. Daca tot mai multi tati ar ajunge la aceasta concluzie la care am ajuns eu – ca a ignora inegalitatile de gen este incompatibil cu a fi un tata bun fata de fiicele lor (sau fii lor, nu conteaza) – vom reusi sa ne mai apropiem de o societate unde fetita mea si baietelul nascut pe acelasi palier isi vor incepe vietile pe un camp de joaca egal.
Greg Allen, via Huffington Post Canada
Foto dr.: Pixabay