Pentru prima data, expresia “obiectificarea sexuala” a aparut in discursul feminist creand valva si radicand sprancene, in anii ’70, dar astazi traim foarte intens acest fenomen.
Femeia obiect este ireala, este o constructie a societatii de consum dupa cum arata studiile de sociologie si popular culture aparute in ultimii cativa zeci de ani; apare in reclame, in filme, in showuri TV, in reviste, in reclamele stradale, in lucrarile artistilor fotografi (iar daca este o fotografie de "arta", sexualizarea corpului nu, nu este o scuza!).
Cum sa o recunosti pe aceasta femeie falsa, cea care nu este niciuna dintre noi, dar care reprezinta un model al dezirabilitatii si o proiectie ideala din mintile multora?
Sociological Images propune un sistem foarte simplu pentru identificarea sexualizarii. Daca raspunsul la urmatoarele intrebari este „DA”, atunci avem de-a face cu acest mecanism al dezumanizarii.
Individualitatea si unicitatea unei femei sunt practic sterse prin prezentarea unor parti ale corpului. Ii vedem posteriorul sau sanii, sau picioarele, dar nu ii vedem chipul, expresia fetei, ochii. Ea nu mai este un individ deplin. Acesta este unul dintre cele mai comune instrumente ale sexualizarii, in publicitate si cultura populara - filme, videoclipuri muzicale, TV, fotografii nud.
...si o reclama la un brand de imbracaminte sport: