Datorită evoluției neîncetate a practicii medicale, nașterea prematură are sanse sa fie din ce în ce mai ușor gestionată, astfel că un bebeluș născut înainte de termen poate ajunge să recupereze etapele de dezvoltare și va putea crește armonios, asemeni celorlalți copii din jurul său.

Pentru a putea obține acest echilibru, însă, este nevoie, înainte de toate, de evaluarea stării de funcționare și integrității organismului celui mic, alaturi de ingrijiri medicale complexe, intr-un centru capabil sa gestioneze corect nevoile complexe ale unei astfel de nou-nascut. În ajutorul acestui proces vin mai multe teste de sânge, imagistice, precum și diferite examinări clinice.

 

Teste uzuale pentru evaluarea stării de sănătate a copiilor născuți prematur

 

Se consideră adecvat termenul de naștere prematură atunci când un copil este născut la mai puțin de 37 de săptămâni de sarcină.

Cu cât numărul de săptămâni la care acesta a fost născut este mai mic, cu atât implicațiile asupra sănătății și siguranței lui sunt mai importante și, implicit, necesită mai multă atenție din partea personalului medical.

 

1. Examen ecografic

 

Ecografia este un examen imagistic accesibil, ușor de efectuat și de acceptat de orice pacient (inclusiv bebeluși), nedureros și care oferă o multitudine de informații utile despre structura și funcția organelor și sistemelor de organe ale micuților născuți înainte de termen (ecografie bebelusi născuți prematur).

Una dintre cele mai utilizate tipuri de ecografie în caz de prematuritate este cea transfontanelară (la nivelul creștetului capului), prin intermediul căreia se poate obține o imagine asupra structurii creierului celui mic.

  2. Monitorizarea frecvenței respiratorii și cardiace

 

Starea sistemului cardiovascular și a celui respirator pot fi ușor monitorizate îndeaproape prin măsurarea frecvenței respiratorii (numărul de respirații pe minut) și a celei cardiace (numărul de bătăi pe minut).

 

Deși cei doi parametri de frecvență nu sunt întotdeauna suficienți pentru a determina dacă aceste două aparate funcționează optim, constituie metode neinvazive și facile de cuantificare a unor funcții vitale.

  3. Monitorizarea schimbului de fluide

 

Atât cantitatea de lichide consumată/primită intravenos sau în perfuzie, cât și cea eliminată oferă informații esențiale despre capacitatea organismului copilului de a asimila, procesa și elimina fluidele.

  4. Teste de sânge

 

Testele de sânge constituie o metodă obiectivă de a depista anumite deficiențe sau alți factori ce ar putea explica nașterea prematură cat si felul in care se adapateaza nou-nascutul prematur la viata extrauterina si posibilele probleme aparute dupa nastere.

În timp ce majoritatea testelor sunt efectuate pentru toți nou-născuții prematur, medicul poate cere, în funcție de fiecare caz în parte, efectuarea unor analize suplimentare ce ar putea confirma sau infirma anumite suspiciuni (cum ar fi motive ale nașterii premature sau anumiți factori ce pot agrava starea celui mic).

 

5. Examen oftalmologic

 

Deși poate părea mult prea devreme în viață ca un nou-născut să beneficieze de un examen oftalmologic, acesta este un test obligatoriu pentru toți copiii născuți prematur.

Astfel, medicul oftalmolog va pune accentul în cadrul examenului clinic pe evaluarea integrității retinei. Necesitatea acestei examinări are la bază posibilitatea prezenței retinopatiei de prematuritate (o boală de gravitate mare, ce trebuie identificată și tratată la timp). Momentul primei examinari oftalmologice a nou-nascutului prematur este stabilit in functie de varsta de gestatie la care s-a nascut.

În concluzie, prematuritatea reprezintă un eveniment ce poate apărea într-un procent destul de mic din numărul total de nașteri, dar care, totuși, cu ajutorul unei griji medicale complexe , poate fi bine gestionată.

 

Sursa foto: Shutterstock