Istoria implanturilor mamare începe acum mai bine de 70 de ani. De la prima operație estetică publică în Statele Unite ale Americii și până astăzi, procedura a câștigat pe parcursul anilor în popularitate, devenind una dintre cele mai comune operații estetice. În ce constă această operație și care este aplicabilitatea sa din punct de vedere medical?

„Operația de reconstrucție a sânului este o intervenție chirurgicală care reface anatomia acestuia. Intervenția poate fi făcută fie cu ajutorul țesuturilor proprii, fie cu ajutorul unor dispozitive medicale, cum ar fi implanturile mamare, fie prin combinarea celor două tehnici”, ne explică dr. Cristian Nițescu. Există două cazuri distincte în care se realizează această intervenție: mastectomia preventivă și mastectomia curativă.

„Mastectomia preventivă se realizează în situațiile în care pacienta are antecedente în familie legate de formațiuni tumorale la nivelul sânilor și/sau a realizat anumite teste genetice care arată o predispoziție genetică în acest sens (se identifică gene care reprezintă un risc real în a dezvolta cancer mamar) sau are niște formațiuni tumorale benigne obiectivate prin ecografie sau alte metode imagistice, care, în viitor, ar putea să se malignizeze. Astfel, se excizează glanda mamară și urmează în același timp operator reconstrucția”, prezintă specialistul prima metodă.

Mastectomia curativă este a doua modalitate de reconstrucție mamară. Este o procedură recomandată pacientelor care au fost identificate cu formațiuni tumorale maligne în diverse stadii. „În aceste cazuri, operația de reconstrucție nu se poate realiza în același timp cu mastectomia, întrucât reconstrucția imediată ar putea fi afectată de ședințele de chimioterapie sau radioterapie pe care pacientele trebuie să le urmeze chiar și după intervenția de mastectomie. Acest tip de reconstrucție se poate realiza fie cu implant mamar, fie cu țesuturi proprii în cazul în care pacienta a suferit ședințe de radioterapie locală, iar țesutul nu mai permite plasarea unui implant la acest nivel”, explică medicul chirurg estetician.

Care sunt cele mai cunoscute metode de reconstrucție mamară?

În funcție de tipul de intervenție suferit de pacientă există mai multe metode de reconstrucție mamară. Cea mai utilizată dintre toate este cea cu implanturi mamare (silicoane), însă sunt, după cum a precizat și dr. Cristian Nițescu, situații când nu este indicată: „ În condițiile în care acest tip de reconstrucție nu poate fi utilizat, din diverse motive, se pot utiliza și operații de reconstrucție cu țesuturi autologe, care implică utilizarea unor țesuturi musculare cum ar fi latissimus dorsi (marele dorsal) sau mușchiul drept abdominal. Dacă folosim mușchiul latissimus dorsi, acesta se poate utiliza alături de un implant mamar. Mușchiul nefiind foarte gros, cu ajutorul implantului mamar se crează volum suplimentar.”

Și, încă un lucru esențial pentru subiect, implanturile nu sunt singura modalitate de reconstrucție mamară. Pacienta poate opta și pentru operații adjuvante, precum lipoffilingul, reconstrucția de areolă mamară sau simetrizarea sânilor. Din experiența de peste 20 de ani a dr. Cristian Nițescu acesta ne spune cu încredere că nu au existat până acum 2 cazuri identice de intervenție pe care le-a realizat: „Fiecare pacientă și fiecare situație medicală în parte trebuie atent evaluată atât anamnestic cât și clinic și paraclinic, astfel încât să se ia mereu și în acord cu pacienta cea mai bună decizie pentru ea. Este foarte important de înțeles că spre deosebire de operațiile la care se pretează doar implant mamar, cele cu țesuturi proprii sunt mult mai dificile, iar rezultatul estetic deși poate fi foarte bun, nu este întotdeauna la fel de armonios ca cel cu proteze mamare.”, explică chirurgul estetician.

Care sunt riscurile intervenției?

În funcție de particularitățile fiecărui caz, dr. Cristian Nițescu recomandă pacientelor să realizeze implanturile mamare ca următoarea procedură după excizia glandelor mamare. Deja am menționat în text că există cazuri în care nu este recomandat un implant. Scopul este și de a atenua impactul psihologic al experienței operației. „În cazul în care cele două intervenții nu pot fi efectuate simultan, recomand totuși ca operația de reconstrucție să fie realizată la cât mai puțin timp distanță față de mastectomie, pentru ca impactul psihologic să fie cât mai mic, iar perioada de recuperare cât mai scurtă. Pacientele care beneficiază de reconstrucție revin relativ ușor la tonusul psihic normal și își reiau activitatea socială normală, fără a suferi complexe legate de aspectul lor fizic.”, ne explică medicul.

Când vine vorba despre riscurile implanturilor mamare, acestea sunt în general reduse. Există șansa de sângerare în timpul intervenției, însă problemele ce se pot întâmpina sunt mult mai rar întâlnite decât în cazul țesutului autolog. „În cazul în care pentru operație se folosește țesut autolog de la mușchiul «mușchiul drept abdominal», atunci trebuie folosită o «plasă» de susținere, pentru a se evita producerea de hernii sau alte complicații. De asemenea, în cazul operației cu țesut autolog există riscul pierderii de forță. Această pierdere fiind sesizată mai ales de persoanele care practică sporturi precum tenisul de câmp sau înotul”, ne transmite dr. Cristian Nițescu.

Pentru mastectomia preventivă, pacienta se pregătește de intervenție respectând prevențiile comune: să nu bea sau să mănânce în ziua operației, să nu ia medicamente 2 săptămâni înainte, să nu ia anticoncepționale 3 săptămâni. Desigur, dacă există un istoric al bolilor asociate, el trebuie să fie prezentat medicului pentru ca intervenția să aibă loc într-un cadru cât mai sigur. Pe de altă parte, „În cazul operației curative, există o pregătire normală care se face în perioada de spitalizare înainte de operație (între 1 și 3 zile), urmată de o perioadă de convalescență care poate dura între 10 și 25 de zile.  În cazul acestui tip de intervenție pacientul trebuie să țină legătura  permanentă și cu medicul ginecolog, chirurg oncolog (generalist) și/sau oncolog, pentru a fi permanent monitorizată și evaluată, atât pre- cât și post- operator.”