Comunicat de presă
Teoria adaptării hedonice sugerează că oamenii se adaptează schimbărilor circumstanțiale, în special la cele pozitive. Cu toții cunoaștem oameni care reacționează diferit puși în fața eșecului. Unii se prăbușesc pur și simplu, incapabili să-și mai revină la stilul normal de viață. Alții, din contră, se vor adapta, considerând eșecul ca fiind un obstacol temporar.
Teoria, enunțată prima dată de Brickman și Campbell, în 1971, a demonstrat că, după o experiență negativă sau pozitivă din viață, oamenii se obişnuiesc rapid cu noua situație sau, eventual, se întorc la nivelul de fericire de bază.
În ciuda teoriei adaptării hedonice, unii oameni au ceea ce numim o natură ”optimistă”. Par mult mai fericiți decât alții, indiferent de ce se întâmplă în viața lor. Capacitatea hedonică a fost definită de către Paul Meelh ca fiind abilitatea de a
“Indivizii fericiți pot evalua evenimentele negative în așa manieră încât le fac mai fericite și sunt capabili să se gândească la aceste evenimente, în special la cele negative, într-o manieră relativ pozitivă și prin urmare mai productivă. Indivizii nefericiți, prin contrast, se împiedică de aspectele negative ale evenimentelor pozitive, sau cultivă credințe precum – “lucrurile erau mai bune în trecut”, declară psihologul.