de Anișoara Melnic

Unele relații ne fac să creștem, să ne dezvoltăm și contribuie la bunăstarea noastră. Altele, dimpotrivă, ne coboară, ne destabilizează, ne distrug. Poate fi vorba de tatăl sau mama noastră, de soț, colegi de serviciu, persoane dragi. Acest lucru nu înseamnă neapărat că celălalt este rău, ci că alchimia acestei întâlniri este dăunătoare. Cum să identificăm relațiile toxice? Cum să ieșim din ele? Și cum să nu repetăm același tipar?

De ce celălalt e atât de nociv pentru noi?

Celălalt nu este neapărat rău. Pur și simplu poate exista o întâlnire nepotrivită între inconștientul a două persoane: partea întunecată a fiecăruia o stimulează pe cea a celuilalt. Fără a fi patologice, unele personalități pot avea un efect nociv. Poate fi vorba de vinovăția și angoasa mamei care avertizează constant despre riscuri și copleșește cu sfaturi bune, împiedicându-ne să devenim încrezători în sine. Poate fi vorba de comportamentul pasiv-agresiv al soțului, care nu-și exprimă dorințele, dar se văicăreste și nu reacționează la sugestii, sau invidia unui coleg care pune bețe în roate.

Și există si celebra figură a pervertirii narcisiste: „Un prădător care se joacă cu prada sa ca pisica cu șoarecele. Acesta îi dă o primă lovitură, o lasă să-și recapete puterea și urmează alta, mult mai violentă. Efortul pe care îl face victima pentru a-și reveni este de fiecare dată mai mare, până la epuizare. Pervertirea narcisistă se distinge de pervertirea obișnuită - indiferentă la celălalt, egocentrică, discretă - prin dorința de a-și distruge prada. Deoarece narcisismul său eșuează, acesta își recapătă valoarea doar prin a-și devaloriza victima până în punctul de a o anihila.

Ce trăsături ne fac ținta manipulatorilor?

Foto: By SvetaZi /Shutterstock

Dacă ne confruntăm cu disfuncționalități în prezența anumitor persoane, este cauzat de faptul că există o vulnerabilitate în noi care ne împiedică să stabilim limite. Aceste persoane au o înclinație pentru vinovăție, adică sentimentul de a se simți vinovate pentru tot; o dependență emoțională, adică incapacitatea de a suporta singurătatea, impresia de a se simți valoroase doar dacă celălalt a fost amabil cu ele și sentimentul că le datorează tot timpul; sau sindromul salvatorului, care implică mai mult decât ascultarea celuilalt, mai ales dacă este în suferință sau pretinde că este – va răspunde la telefon chiar și la ora 4 dimineața. În plus, dacă au crescut într-o familie în care insultele, supărările, manipularea erau obișnuite, vor continua să accepte aceste comportamente fără să le considere intolerabile.

Cum să ne protejăm de pervertirile narcisiste?

Prada lor este de obicei extrovertită, generoasă, solară. Aceștia au capacitatea de a trăi cu bucuria celuilalt, care prin naivitatea lor au dificultatea de a recunoaște răul în ceilalți. Pervertitul râvnește calități pe care nu le are și vrea să și le însușească. Narcisistul este deseori seducător, strălucitor în public, dar tăios cu victima. Hiperseduția exercitată de narcisist ar trebui să fie luată drept un semnal de avertizare: dacă simțiți iubire excesivă, sunteți puși pe un piedestal, atenție, pericol. Deoarece aceste personalități toxice funcționează în clivaj: nu-i acceptă pe ceilalți cu bune și rele și se raportează la defectele celorlalți pe care nu le tolerează la ei înșiși.

Cum să ne protejăm de relațiile dăunătoare?

Fiți vigilenți! În general, nu suntem educați să ne recunoaștem propriile stări. Femeile, în special, au învățat să-și reducă furia, astfel încât să nu treacă drept isterice. Semnalele de alarmă pot să fie prezente de ceva timp, dar suntem încăpățânați să le ignorăm. Este important să avem încredere în percepțiile noastre, să îndrăznim să judecăm că situația este anormală și nu mai merge bine.

Depărtarea. Plini de bunăvoință, tindem să căutăm conciliere. Greșit. Deoarece oamenii fundamental toxici nu au conștiința a ceea ce sunt și nu se vor schimba. Chiar dacă vom pune faptele în fața lor, aceștia le vor nega. Prin urmare, singura soluție este evitarea, cu cât vă vedeți mai rar, cu atât mai bine.

Bazați-vă pe anturaj. În cadrul profesional, pauza nu este neapărat posibilă. În orice caz, este vorba de ieșirea din izolarea în care ne-a plasat această relație exclusivă și copleșitoare. Căutarea sprijinului celor din jur pentru protecție, cât și pentru reabilitare prin alte legături emoționale.