Comunicat de presa
Indiferent dacă te ghemuiești când te uiți în jos de la mare înălțime sau tremuri când vezi un păianjen, fie că te temi de mușcăturile unui șarpe veninos sau nu suporți spațiile strâmte, nu ești, cu siguranță, singurul. La bază, la origini, frica este un instinct! Te naști cu el iar apoi, îl dezvolți și chiar îl specializezi de-a lungul vieții. Unele frici rămân instinctuale, cum ar fi durerea.
Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, durerea generează frica instinctuală ca măsură de autoprotecție și menținere a vieții, iar altele le învățăm pe parcurs, cum ar fi: frica de oameni, de locuri sau situații care au conotații negative, generate de evenimente trecute.
“Experiența unui pericol iminent, cum ar fi înecul spre exemplu, va înscrie un program de auto-protecție în mintea noastră, care va fi activat ori de câte ori vom fi aproape de apă sau vom avea experiențe care în mintea noastră sunt asemănătoare cu acea situație inițială, când am trăit experiența pentru prima oară. Alte frici ne-au fost inoculate cum ar fi crezurile populare, religioase, culturale, naționaliste etc. Frica este în mare măsură o creație a minții noastre și poate apărea chiar dacă nu există un motiv real. Creierul nostru este atât de eficient încât începem să ne temem de stimuli care nu sunt deloc periculoși (frică condiționată) sau care nici măcar nu sunt prezenți (anxietate anticipatorie)”, explică Eugen Popa.
Specialistul mai afirmă că ne speriem de ceea ce ne este teamă că s-ar putea întâmpla. Unii oameni de știință consideră chiar că oamenii sunt cele mai sperioase ființe datorită abilității noastre de învăța, gândi și a crea frica în mintea noastră. Deși de o intensitate redusă, această frică constantă se poate transforma în anxietate cronică fără nici un motiv specific și poate deveni debilitantă.
Frica dictează acțiunile pe care le realizezi
Reacția de luptă-sau-fugi-sau-îngheață este generată de frică. Atunci când avem de-a face cu o situație care ne sperie corpul nostru se încordează, sângele este retras din părțile mai puțin importante ale organismului și trimis către cele esențiale supraviețuirii, plămâni, inimă, membre. Astfel, într-o situație de stres suntem pregătiți de luptă, de fugă sau, înghețăm pur și simplu.
“A îngheța înseamnă că te oprești din ce faci și îți focalizezi toată atenția asupra stimulului care generează frica și decizi ce să faci mai departe. Uneori, această „înghețare” poate să rămână chiar foarte mult timp, ceea ce nu este de preferat. Odată ce ai decis, fie lupți sau fugi. Dacă e vorba de locul tău de muncă spre exemplu, atunci fie te duci să vorbești cu șeful tău sau cu conducerea companiei pentru a-ți menține locul de muncă sau, cauți altceva. Când frica este covârșitoare însă, rămâi imobilizat și nu mai faci nimic, nu mai ai nici o reacție. Începi să ruminezi și să te gândești obsesiv la acea problemă, începi să te plângi, dar nu faci nimic pentru a o schimba. A trăi o frică continuă conduce la stări de neajutorare și depresie în ultimă instanță. De aceea este esențial să faci ceva, Orice, pentru a ieși din acel cerc vicios”, este de părere hipnoterapeutul.
Totodată, specialistul afirmă că frica poate fi un dușman sau un aliat. Este un dușman câtă vreme nu o cunoști și nu știi ce să faci cu ea. Din clipa în care „dușmanul” nu mai este necunoscut, îl poți pune la treabă. Te poți folosi de frică pentru a realiza lucruri mărețe, pentru a te mobiliza și a obține rezultate extraordinare. Dar totul începe prin a o depăși și prin a o controla.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>