In opinia psihologului Lenke Iuhos (foto), greseala cea mai frecventa pe care o fac majoritatea oamenilor este sa isi formeze mental imaginea partenerului ideal, iar atunci cand vor cunoaste pe cineva sa-l compare cu acea proiectie. Abia de atunci incolo vor apararea problemele de relationare, deoarece partenerul real va avea defectele lui in comparatie cu partenerul ideal.
La inceput, pentru a nu-si subestima puterea de a decide corect, persoana in cauza va incearca sa nu ia in seama aceste discrepante, se va autominti, iar in timp toate aceste frustrari autoinduse vor escalada pana in punctul in care ii vom pedepsi pentru ca nu sunt perfecti: unii devin agresivi, altii joaca rolul de victime, altii sunt absenti in propria relatie, altii cauta vieti paralele etc. Astfel de tipuri de comportamente dau nastere la diferite tipuri de abuzuri, nu atat fizice, cat mai ales emotionale.
Abuzul emotional poate fi mai grav decat cel fizic
“Abuzul emotional este o realitate trimisa dintr-o generatie in alta, in zilele noastre tolerata inca in tacere. Nu se vorbeste despre ele crezand ca sunt mai usoare decat abuzurile fizice si se poate trai cu ele. De foarte multe ori ne intalnim cu abuzul emotional in familie, in cuplu, in relatia cu parintii, parintii in varsta abuzati de copii lor adulti, situatii in care suntem abuzati la serviciu de colegi, de sefi etc.”, explica psihologul Lenke Iuhos.
Situatia de abuz emotional este cea in care o persoana umileste (“nu esti bun de nimic”), priveaza de drepturile emotionale (“nu te plange”), cearta, critica intr-un mod foarte agresiv („nu pot face nimic din cauza ta”), cu alte cuvinte are niste manifestari prin care persoana abuzata incepe sa se indoieasca de ea insasi.
“Persoana abuzata se simte foarte neinsemnata, foarte vinovata, cauta sa repare lucrurile intr-un mod sau altul, incepe sa creada ca nu are nevoie de respect, se indoieste de sanatatea sa mentala, abandoneaza acele comportamente de grija proprie a echilibrului emotional. Victimele abuzului emotional de multe ori nu constientizeaza ce se intampla cu ele, chiar o viata intreaga traiesc asa caci li se pare o normalitate si astfel tolereaza abuzul, pentru ca sunt deja familiarizati cu el chiar din copilarie. Acest lucru este cauzat de faptul ca nu stiu ce inseamna dragostea fara jigniri, fara ironii, fara glume proaste, fara descurajare, fara umilire, fara stres etc.”, spune psihologul.