"Astazi, la una dintre clasele mele, le-am aratat copiilor doua mere (copiii nu stiau, dar inainte de inceperea orei, am lovit in mod repetat unul dintre mere de podea, fara ca acest lucru sa se vada, iar ambele mere aratau identic). Am inceput sa vorbim despre felul cum cele doua mere arata la fel; ambele erau rosii, similare ca marime si pareau suculente si bune de mancat.

Am luat marul lovit de podea si am inceput sa le spun copiilor cat de mult nu imi place acel mar si ca il consideram desgustator, cu o culoare oribila si o codita prea mica. Le-am spus ca, daca mie nu imi place de el, atunci nici ei nu ar trebui sa il mai placa.

Unii dintre copii s-au uitat la mine ca si cand as fi fost nebuna, dar am trecut totusi marul unul de la celalalt in cerc si il jigneam – „esti un mar putitor”, „nici macar nu inteleg de ce mai existi”, „poate ca ai si viermi inauntru”, etc. L-am jignit rau de tot pe sarmanul mar. Aproape ca mi se facuse mila de el, micutul.

Apoi am inceput sa circulam celalalt mar printre noi si ii spuneam cuvinte dragute: „esti un mar adorabil”, „pielea ta este asa de fina”, „ce culoare frumoasa ai”, etc.

Apoi am tinut ambele mere si am vorbit din nou despre asemanari si diferente, chiar daca cele doua mere aratau la fel.

Apoi am taiat cele doua mere pe jumatate. Marul fata de care fusesem buni era proaspat si suculent inauntru. Marul caruia ii spusesm cuvinte urate era ranit si stricat pe din interior. Cred ca in acel moment s-a aprins imediat un beculet pentru copii. Au inteles imediat ideea, ceea ce vedeam in interiorul marului, vanataile si crapaturile este ceea ce se intampla in interiorul oricarui om pe care il tratam urat.

Cand oamenii sunt hartuiti, si in special copiii, ei se simt oribil pe din interior, fara sa arate sau spuna celorlalti ceea ce simt. Daca nu am fi taiat pe jumatate marul caruia ii spusesem cuvinte urate, nu am fi stiut niciodata cata durere i-am provocat.

Mai departe, le-am povestit copiilor propria-mi experienta cand cineva imi spusese cuvinte urate, saptamana trecuta. Pe dinafara paream OK, mai zambeam inca. Dar, in interiorul meu cineva provocase o mare durere prin cuvintele sale si eram ranita.

Dar, spre deosebire de mere, noi avem aceasta abilitate de a stopa ceea ce se intampla. Putem sa ii invatam pe copii ca nu e bine sa isi spun cuvinte urate unul altuia si sa discute despre cum aceste cuvinte ii fac sa se simta. Putem sa ii invatam pe copii sa isi stea alaturi unul de celalalt si sa stopeze orice forma de hartuire, asa cum una dintre fetite a facut astazi, refuzand sa ii spuna cuvinte urate marului.

Tot mai multe rani interioare se intampla daca nimeni nu face nimic ca sa opreasca hartuirea. Haideti sa cream o generatie de copii buni si grijulii.

Limba nu are oase, dar este suficient de puternica ca s apoata sfarama inimi. Asa ca aveti grija la cuvintele voastre.

Lectia celor 2 mere rosii postata de Relax Kids Tamworth are aproape 200 de mii de shareuri si peste 22 de mii de comentarii. Sa o facem si noi cunoscuta!

Foto homepage: Pixabay