Dar pentru ce? Ne cocotam pe tocuri imposibile care fac grea o actiune simpla ca mersul pentru a capata frumusetea. Si facem asta de sute de ani.

Nimic nu se compara cu sentimentul dulce pe care il dau tocurile, oricate chinuri ar veni la pachet cu acesta. Extrem de fascinant este faptul ca acest chin al pantofilor imposibili nu exista de ieri, de azi, ci cam de pe vremea cand pantoful a vazut lumina zilei. Chinul pe care pantofii il exercita asupra piciorului feminin nu tine cont de limba, moda, cultura sau perioada.

Japonezii

In Japonia anului 600, maiko, viitoare gheise erau invatate ca agonia si frumusetea merg mana in mana, ca picioarele lor trebuiau sa sufere, ca degetele lor vor sangera si nu vor putea nici macar sa doarma. Din 600 pana in 1800 (perioada de explozie a gheiselor), ele s-au chinuit sa mearga pe oboko, platforme care uneori atingeau inaltimi de douazeci-treizeci de centimentri, deci imposibil de inalte. Viitoarele gheise trebuiau sa poarte oboko sub pretextul de a nu isi murdari chimonoul si de aceea, de multe ori, ele aveau nevoie sa mearga insotite pe strada din cauza inaltimii ametitoare la care se aflau.

Desi aproape utopic pentru o femeie din zilele noastre, gheisa reusea chiar si sa danseze pe oboko, incheiand dansul, aproape de fiecare data, cu prabusirea corespunzatoare eliberarii de pe aceste platforme imposibile.

Chinezii

Hanyu Pinyin inseamna, in traducere libera, picioare legate. Care era scopul Hanyu Pinyin? Obtinerea unui piciorus mic de 7 pana la 9 centimetri, de la degetul mare si pana la calcai.

In practica legarii picioarelor, piciorusele fetelor tinere, de obicei intre 4 si 7 ani, erau infasurate in bandaje astfel incat sa se opreasca din cresterea si dezvoltarea normale. Procesul cu pricina dura doi ani. In schimb, oasele si tendoanele piciorului se rupeau, se deformau, necrescand astfel mai mult de 9 centimetri. Atunci cand o tanara ajungea la maturitate, picioarele ei ramaneau mici si disfunctionale, predispuse la infectii, paralizie sau atrofiere a muschilor. Initial, Hanyu Pinyin era o practica comuna in partile bogate ale Chinei, in special in nordul tarii. Totusi, spre sfarsitul dinastiei Quing, legarea picioarelor a devenit populara printre femeile ce apartineau tuturor claselor sociale (exceptandu-le pe cele sarace care aveau nevoie de un corp sanatos pentru a munci pamantul). Astazi, aceasta practica este cauza dizabilitatii multora dintre femeile chineze batrane.