Se apropie Sarbatoarea Iubirii, vin Dragobetele... Bine, bine, ne gandim... Inca o zi dedicata iubirii? De ce doua zile in aceeasi luna pentru a ne bucura de ceea ce avem in fiecare zi? Nu tocmai a trecut Sfantul Valentin? Inainte de a arunca cu pietre in cei care-si marturisesc iubirea in oricare dintre aceste zile, ganditi-va ca nu este nimic rau in a avea mai multe sarbatori dedicate iubirii. Cu atat mai bine...De ce sa nu ne strigam iubirea intr-un secol in care suntem din ce in ce mai privati de asa ceva?

Dragobetele, sarbatoarea traditioanala a dragostei la romani, se celebreaza pe 24 februarie. Acesta zi cu traditie in spiritualitatea populara coincide cu sarbatoarea ortodoxa a Aflarii capului Sfntului Ioan Botezatorul. Denumita si Cap de primavara sau Logodnicul Pasarilor, aceasta sarbatoare populara era asociata cu anotimpul primaverii, al renasterii si al sperantei. In mitologia populara, ziua apartine exclusiv lui Dragobete, zeu al tineretii, al voiei bune, al dragostei eterne precum si a celor indragostiti. Dragobete (cunoscut si sub numele de Dragomir) este fiul Babei Dochia. Opus acesteia, Dragobete este un personaj pozitiv ce influenteaza in bine vietile celor care iubesc.

Obiceiuri de Dragobete


Se crede ca de ziua lui Dragobete, pasarile nemigratoare se strang stoluri soluri, vorbesc in limba lor, isi cauta pereche potrivita pentru imperechere si apoi trec la construirea cuiburilor. Pasarile ce nu-si gasesc perechea in aceasta zi, raman fara cuib si fara pui pana anul urmator, cand se apropie aceeasi sarbatoare. Iata de ce se intalnesc tinerii in ziua de Dragobete: pentru ca dragostea lor sa fie ca cea a pasarilor ce isi canta iubirea. Cuibusorul lor de dragoste sa fie asemenea cuibului de pasari: unit si la adapost de orice pericol!

Exista o superstitie populara conform careia toti cei care participa la aceasta sarbatoare sunt feriti de boli si de alte rele pe parcursul intregului an. De aceea, tinerii imbracati in straie frumoase se intalneau in fata bisericii sau in centrul satului pentru a pleca in cautarea de flori sau de lemne pentru foc. Daca era o zi calduroasa, plina de soare si lumina, tinerii porneau insufletiti de buna dispozitie si cantece spre paduri sau lunci. Ghioceii sau viorelele culese de catre fete erau considerate plante cu efect miraculos in descantecele de dragoste. De asemenea, in unele zone ale tarii s-a pastrat obiceiul ca fecioarele sa stranga apa de pe florile de fragi sau din omat. Cu aceasta apa, pastrata cu sfintenie intr-un loc doar de ele stiut, fetele isi spalau obrazul. pentru a fi frumoase tot anul si pentru a placea celui drag.