Vreau ca vantul racoros de primavara sa poarte cu el gandurile mele cele mai calde, racorite atat de insistent si dur de experienta, stiu acum, banala... Sa le adaposteasca acolo, unde vederea si gandul existentei superficiale omenesti nu are acces, in infinit, in lumea intregii suflari filozofice si nu numai... Celor care ne-au schimbat viata, lasandu-ne comoara inestimabila a intelepciunii si a sufletului care dainuie peste intreg universul si dincolo de el...

In special pentru Geniul sufletului meu, pentru cel care-mi vegheaza patima cunoasterii si mi-a deschis Marea Poarta a Vietii, facandu-ma sa privesc dincolo de ea: EMINESCU...

Yuhuuu...sa inceapa provocarea!.. Sa inceapa dansul cuvintelor si al ideilor, invaluit in ludicul plin de optimism adolescentin, insetat de cunoastere!...

Eminescu... Orice roman ii stie numele, caci ne nastem indispensabil spiritului eminescian, care, insa, trist si solitar, ramine adesea in adancurile neexplorate ale subconstientului... Fragila, timida si trista am incercat, provocata de soarta, sa ma cufund in universul geniului pentru a ma salva... Si acolo am ramas sa simt misterul si adevarul esentelor existentiale, dincolo de materia pieritoare...

... Abia acum l-am descoperit cu adevarat... Cand propria-mi traire devenise umbra a dezamagirii chinuitoare, Eminescu, asemeni unui parinte spiritual, oferindu-mi raspunsuri la intrebari care, initial, se prezentau rezolvate (false rezolvari, inteleg acum!) , lasandu-ma sa inteleg cat de superficiala puteam sa fiu:

Prin si cu Eminescu am invatat cum sa trezesc la viata intelepciunea si inspiratia creatoare, care, latenta, se asteapta a fi descoperita de catre fiecare dintre noi... Acum stiu ca noi, oamenii, nu suntem lipsiti de talent si de valoare, care asteapta sa iasa la lumina , altfel putem deveni doar niste copii ale maretii creatii divine lipsite de viata si sclipire, ramanand in anonimat... Fiecare dintre noi este indreptatit sa-si descopere propriul eu: trebuie doar sa arunci o privire in interiorul tau, sa incepi sa-ti reevaluezi prioritatile si sa descoperi cheia de a patrunde in infinitul tezaur lasat de inaintasii nostri. Acesta va fi - si am increderea ca este! – punctul de cotitura din viata oricui! Pentru mine, Eminescu a insemnat salvarea prin redescoperire.