Am aflat ca noi, bietii muritori, care ne mai facem timp sa ne deschidem sufletul in fata noastra, suntem singuratici, frustrati, complexati, incapabili sa legam prietenii. Mergand pe principiul ca jurnalul este secret, multi inca mai incearca sa gaseasca raspunsul la intrebarea filosofica: “De ce “£%^* “!@)” sa mai scrii”?
E un act gratuit, un act simplu, poate un pic narcisist, iar rezultatele nu sunt tocmai palpabile, asa ca gestul este considerat oarecum stupid. Este... pierdere de timp, nu e o investitie. Nimic mai gresit!
In plus, iti faci un nou prieten, confident, sfatuitor: tu insati. Nu, nu este vorba despre singuratate, numai ca adeseori uitam ca exista in noi resurse importante de care nu ne folosim. Mai mult, tocmai resursele interioare sunt menite sa fie exploatate. In schimb noi cautam afectiune, iubire, prietenie in exterior. Resimtim nevoia acuta de a avea pe cineva care sa ne iubeasca si nu realizam ca aceasta dorinta trebuie satisfacuta mai intai din interior. Nu, nu trebuie sa fim singure sau singuratice, dar trebuie sa invatam sa convietuim cu noi insene pentru a putea primi si darui iubire.
Iti vei putea reciti periodic gandurile, retraind emotii din trecut. Jurnalul va fi martor al trecutului, prezentului si viitorului tau, martor incomod care te va ajuta sa iti pui intrebari, sa gasesti raspunsuri, sa fii sincera cu tine insati.
Ai curajul de a tine un jurnal?
Elena Stefan