“Atunci cand culoarea unei rochii nu se potriveste cu anotimpurile, cu florile primaverii si cu nuantele toamnei, atunci intregul efort e la fel de zadarnic ca si roua” – Povestea lui Genji (secolul al XI-lea)
A invata cum sa imbraci o haina strainaEste necesara foarte multa atentie pentru a putea trece de la vestimentatia occidentala la cea japoneza si invers. Putine gheise pot face asta. De exemplu, ele tind sa arate ciudat in fuste si bluze. Splendide si sofisticate atunci cand isi fac aparitia la un banchet imbracate in chimono, ele par lipsite de eleganta atunci cand le intalnesti ziua pe strada imbracate normal. Modul lor de a merge cu degetele indoite catre interior, care face un chimono sa fosneasca delicat, arata ca mersul de porumbel atunci cand sunt in pantofi si rochie.
Gesturile relativ marunte ale limbajului japonez nonverbal (al trupului) se armonizeaza perfect cu chimonoul. Acest vesmant a fost influentat nu numai de canoanele frumusetii feminine care au scos in evidenta anumite parti ale corpului (ceafa, glezna si soldul) si au ascuns altele (talia, picioarele si sanii) ci si de organizarea spatiului social in societatea traditionala japoneza.
La fel ca si ierarhia, formalitatea poate avea diferite grade. Deoarece imbracamintea este una dintre modalitatile primare in care oamenii din absolut orice cultura demonstreaza diferentele dintre ocaziile obisnuite si cele extraordinare, exista, si in cazul chimonourilor, mai multe tipuri de vesmant, informal si formal.
VarstaFormalitatea este doar una din dimensiunile care definesc bunacuviinta unei anumite vestimentatii. Varsta e o alta dimensiune. Culorile stralucitoare sunt vazute din abundenta pe chimonourile femeilor tinere, insa traditia impune ca aceste culori sa devina tot mai atenuate pe masura ce o femeie imbatraneste.