Pana atunci cand vom putea sa ne bucuram de traducerea acestei carti (daca nu cumva entuziasmul va fi de nestavilit si vom comanda cartea direct de pe Amazon.com), vom intra in posesia catorva dintre concluziile lui Sheril Kirshenbaum despre sarut, prin intermediul recenziilor straine.

“Daca ar fi un mesaj cu care mi-ar placea sa ramai dupa citirea acestei carti, sper sa fie acesta: Nu renunta la romantism”, spune Kirshenbaum, potrivit USA Today. “Un sarut poate fi unul dintre cele mai extraordinare experiente impartasite de doi oameni iar intelegerea stiintei din spatele sarutului te poate ajuta sa potentezi fiecare moment”, mai spune autoarea.

"Este o carte extraordinara. Nu lasa cuvantul "stiinta" sa te sperie. Sheril Kirshenbaum este o scriitoare desavarsita. Iar subiectul cartii este extrem de incitant. Vei sfarsi cartea imbogatit de cunoastere si cu o mai mare apreciere a buzelor tale si a activitatii lor favorite", spune o recenzie publicata de catre www.nyjournalofbooks.com. Iar toate aceste cuvinte de lauda nu genereaza decat dorinta foarte puternica de a patrunde mai mult in interiorul acestei carti care dezvaluie o stiinta despre noi insine.

Publicatia Salon.com a intervievat-o pe Sheril Kirshenbaum in legatura cu cercetarea ei foarte incitanta, iar raspunsurile sale sunt un fel de rezumat pentru ceea ce vom descoperi intr-un studiu sociologic consistent. 

• De ce suntem atat de atrasi de buze?

Exista cateva teorii, spune Sheril. Psihologii va vor spune de exemplu ca rosul atrage atentia. Stand de vorba cu un neurobiolog insa, am aflat ca el este de parere ca atractia noastra pentru rosu ar avea legatura cu stramosii nostri ce cautau fructe coapte. Cei care puteau detecta culoarea rosie, puteau sa gaseasca hrana mult mai repede si aveau un avantaj; ei supravietuiau pentru a-si transmite mai departe genele.   

In acelasi timp, rosul a devenit mai evident in anumite parti ale trupului, iar cu timpul a devenit o ancora sexuala. Anumite parti din anatomia femeii, in timpuri ancestrale, devenisera mai evidente prin culoarea rosiatica. Acesta era un indice al faptului ca femela era pregatita pentru reproducere. Pe masura ce stramosii nostri au inceput sa mearga pe verticala, masculii au inceput sa fie atrasi de sani si de buze, mai mult decat de posteriorul femelelor – ceea ce se numeste “ecou al genitalului”.