VISURILE... Sunt cele mai frumoase lucruri din viata ta. Sunt cele pe care le inalti ca sa te inalte, cele care iti netezesc aripile si ti le indreapta spre locul promis, sunt cele care dau existentei scop si culoare, sunt cele care te hranesc cu viata, sunt cele care iti dau speranta de viata chiar si pe patul de suferinta al dezamagirii supreme, sunt cele pe care banii le pot cumpara, dar nu le pot da intotdeauna viata sau stralucire. Si unde le depui pe toate? Carui Dumnezeu le inchini? Si unde le ingropi pe cele care te-au parasit? Unde le inalti pe cele care se nasc curand? Cand le nasti? Cand le ucizi? Cand le lasi sa creasca mari si sa ajunga adulte? Si ce faci cu cele pe care altii ti le calca in picioare si iti spun senin si indraznet: “stii, oricum acolo nu a fost nimic, era doar scrum”… Si ce ne facem cu ucigasii de visuri?
Ucigatorii de visuri… Sunt cel mai urat lucru din viata ta pentru ca esti naiv si ii vezi mai frumosi decat or sa fie vreodata. Sunt cei care ard si parjolesc si lasa nimic in urma ta.
Sunt cei care, de fiecare data cand vrei sa zbori te trag de maneca inapoi, soptindu-ti in ureche ca ai rau de inaltime. Cei care, prea prinsi in prezent, nu se gandesc niciodata sa viseze la ceea ce ar putea fi… prea multe visuri te desprind de realitate, spun ei... Iar cel mai rau criminal de visuri este cel pe care il primesti firesc in viata ta si il poftesti sa ia loc in visurile tale, cel pe care il lasi sa faca parte din ele, cel pe care il confuzi la un moment dat cu cel mai frumos vis. Cel care iti promite iubirea si iti naste visul, cel care ti-l spulbera intr-un ceas de noapte tarzie. Cel mai puternic si fioros ucigas de visuri este cel care iti ucide visul de iubire. Pe el nu-l poti ierta niciodata. Pentru ca nu poti doar sa inchizi ochii si sa intorci spatele visului. Nu-i poti spune “adio, te-am uitat”. Pentru ca nu il uiti.