Chiar dacă m-au durut enorm, dezamăgirile suferite nu au fost în zadar. Am avut inima frântă și, uneori, sângerează din nou atunci când mă gândesc la acele situații în care oamenii pe care îi iubeam au ales să calce pe sufletul meu. Totuși, timpul vindecă rănile, iar conștientizarea lor te face o persoană mult mai înțeleaptă.
Acum, simt că pot vorbi cu recunoștință despre trădările și dezamăgirile pe care le-am trăit și pe care, deși nu le-aș fi meritat, au contribuit enorm la dezvoltarea mea personală și la procesul inevitabil de maturizare. Chiar dacă au venit ca niște gloanțe în viața mea, știu că dezamăgirile au fost, de fapt, binecuvântări.
Ele mi-au arătat drumul pe care trebuie să merg, oamenii pe care trebuie să îi las în urmă, dar mi-au deschis și sufletul. Am descoprit bucăți din mine pe care nu le cunoșteam, putere și demnitate, iubire necondiționată și o forță interioară mai puternică decât orice.
Nu regret nimic din tot ce s-a întâmplat, pentru că acum știu că durerea era inevitabilă, la fel ca și creșterea mea spitituală care a urmat ulterior. Nu mai sunt la fel, nimic nu mai este la fel, iar acest fapt este o binecuvântare. Am trecut la un alt capitol, iar acum, după ce sufletul meu s-a curățat de rezidurile din trecut, este pregătit să primească toată iubirea și fericirea pe care Universul a pus-o în calea mea. De data aceasta știu că sunt pe drumul cel bun!
Sursă foto: Valery Rybakow / LoriOri, Shutterstock