În momentele grele ale vieții ne dăm seama cu adevărat cine suntem și de ce anume suntem în stare. Atunci când ne simțim sufletul călcat în picioare, observăm de fapt cât de curajos este, cât de fragil, dar și puternic în același timp.
Situațiile nu se pot schimba, până nu ne schimbăm pe noi. Iar primul pas este acceptarea tuturor lucrurilor care vin spre noi. Iar aici, am înțeles ceva foarte important, însă este nevoie de puțin mai multă înțelepciune pentru a-l conștientiza: cu cât acceptăm mai repede un lucru care este neplăcut sau inconfortabil pentru noi, cu atât situația respectivă se va sfârși mai repede.
Iubirea există în diverse forme și locuri, însă suntem atât de preocupații de ceea ce este în exteriorul nostru, încât nu ne dăm posibilitatea să o simțim acolo unde este cel mai aproape – în noi. Iubirea de sine este cea care ne va ridica după fiecare căzătură, ne va vindeca fiecare durere, ne va face mai înțelepți și mai încrezători în propria intuiție.
În durere mai este loc de iubire! Ea acolo se formează. Între o lacrimă și un oftat – o sclipire din suflet este tot ceea ce avem nevoie pentru a merge mai departe. Sufletul tău înțelege mai bine!