Ce simplu și frumos este să fii copil! Micile dezamăgiri trec de la o îmbrățișare călduroasă, lacrimile se varsă repede dar se usucă cât ai zice „Te iubesc. Sunt aici!”

Cât de norocoși suntem noi, ca părinți, să fim cei care călăuzesc prin lume aceste ființe mici, pline de inocență, iubire și bunătate?

Avem impresia că noi trebuie să îi învățăm pe cei mici cum să vorbească, ce să vorbească, cum să numere și cum să se poarte în societate. Adevărul este că omuleții ăștia ne învață pe noi să trăim din nou, o a doua viață. O luam de la început, uneori stângaci, uneori temători, dar mereu cu aceeași iubire față de lume, de viață, de început.

Iubirea înseamnă acasă

Iubirea este tot ce au nevoie copiii pentru a crește mari. Sprijinul necondiționat, prezența fizică, joaca, veselia, siguranța sunt părți dintr-o copilărie fericită.

Acasă nu e un loc, ci un sentiment. Acasă pot fi acele brațe care te ridică, care te mângâie, care te alină, la orice oră, la orice pas.

Acasă te simți protejat și poți simți în deplina lor semnificație ce înseamnă iubirea necondiționată și iertarea. Acasă pentru mine e fetița mea, iar pentru ea, brațele mele vor mereu acel acasă al ei.