Irina Constanziu-Vlassopol a fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română care a navigat cu mult curaj Oceanul Atlantic, dar și Marea Mediterană, Marea Nordului și Marea Baltică. Chiar dacă a fost premiată de regele Carol al II-lea, destinul primei femei ofițer de marină a fost unul tragic și umilitor, o dată cu schimbarea regimului politic.

Prima femeie româncă care a devenit ofițer al marinei

Irina Constanziu-Vlassopol a fost fiica generalului Mihail Constanziu(comandantul Divizei 2 Cavalerie, Iași) și i-a urmat pașii tatălui său, făcând cursurile primare și gimnaziale la diferite garnizoane din locurile în care a lucrat tatăl său.

Ulterior, Irina Constanziu a lucrat la o întreprindere forestieră și apoi la sucursala unei bănci.

Ea s-a căsătorit cu ofițerul în rezervă al Marinei Militare Române, Spiridon Vlassopol, cel cu care a navigat pe Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic, ajungând în porturile Buenos Aries, Rosario, Montevideo.

Irina Constanziu-Vlassopol și-a dovedit abilitățile de lup de mare în timpul unei navigări dificile pe timp de furtună, în strâmtoarea Messina. Atunci, prima femeie ofițer din Marina Română a salvat nava de la naufragiu.

În 1936, Irina Constanziu-Vlassopol divorțează, iar soțul său pleacă cu cele două nave deținute de familie în străinătate.

La data de 15 august 1937, de ziua Marinei Române, regele Carol al II-lea îi acordă medalia maritimă, clasa III, pentru „dragostea cu care a îmbrățișat marea.”

După venirea comuniștilor la putere, Irina Constanziu a avut de suferit din cauza originii sale burgheze și nu a mai putut profesa în activitatea de care se îndrăgostite cu ani în urmă. Din păcate, prima femeie ofițer din Marina Română nu s-a mai putut angaja decât ca femeie de serviciu. Ea și-a donat memoriile și fotografiile personale Muzeului Marinei din Constanța.

Irina Constanziu moare în 1979 la București.