Cine suntem noi, artiștii?
Și am înțeles, am înțeles că noi, creatorii/creativii, nu putem fi altfel decât așa:
liberi, ai nimănui și ai tuturor, iubind la maxim, trăind existența în plinătatea ei, cu tot sufletul, puternic, pasional, total. Niciodată echilibrat. Totdeauna pe deplin.
Noi dacă râdem râdem, dacă suferim suferim, dacă ne e drag ne e drag- doar tușe clare și groase de culoare- culori tari, vii, puternice, electrizante: roșu, verde, galben, portocaliu, mov, albastru. Clar Puternic. TOTAL.
Da, am înțeles că avem nevoie de libertate, nu putem fi ai cuiva, casa noastră e lumea și natura, e viața transpusă în artă, artă ce ne e copilul nostru și templul nostru- dăruire, durere, extaz, însingurare și creație.
Asta suntem. ȘI ca să ajungem acolo, ca să înțelegem asta, ne-a trebuit mult- ne-am zbătut mult. E bine, e clar, e răvășitor de împăciuitor când știi cine ești, când nu te mai dor comparațiile oamenilor, cerințele societății - că ești altfel, că nu faci ca ei.... că tu ești doar un creator și un artist.
Am fost învățați să uităm de noi și noi, artiștii, cei care suntem mult mai sensibili ca alții și simțim totul mult mai acut, mult mai profund, toate astea ne-au durut.
"De ce nu te așezi la casă ta ?
E timpul să ai copii!
De ce nu îți cumperi mașină?
Tu pentru ce trăiești?"
și lista întrebărilor ar continua.
Noi, artistii/ creatorii/visatorii, trăim ca să creăm frumosul, frumosul în toate formele lui, fie că e vorba de poezie, de pictură, sculptură, de transpunere în roman și cuvinte, cuvinte aranjate în propoziții ce iși ascund poveștile, în coperțile romanelor pe care le dăm lumii.
Creăm prin privire, prin mângâiere. Prin ceea ce simțim și transpunem în cuvinte.
Asta suntem: creatori. Mereu visători, mereu romantici, cu suflet de copil până la finalul zilelor noastre. Prea deschiși către oameni, prea luându-le toate direct în piept, în inimă, în pulsul sângelui ce ne adata viata prin artere. Fiindcă simțim totul mult mai puternic, mult mai acut.
Vântul ne împrăștie cu frumosul nostru prin lume. Ajungem în inimile și în viețile ce au nevoie de frumosul pe care îl cream. Noi nu batem la uși, ușile se deschid acolo unde se înțelege ce avem de dăruit!
Suntem creatori.
Cine sunt? Care mi-e menirea? Ce am de facut? Mult timp m-am intrebat. M-am zbatut. Azi stiu. Sunt o creatoare.
Viața mea e viața unui artist și nu a(ve)m nevoie să ne/(imi) cere(m) drepturi. Le am. Sunt. Imi stiu drumul. Doar ca noi, astia creativii, suntem altfel! Nu ne pliem pe ceea ce face societatea și ne e bine atunci când învățându-ne sufletul, suflul, menirea, creația, știm cui să slujim în lume și la ce.
* Un articol de Alexandra Serban, viatanevindeca
https://www.facebook.com/ViataNeVindeca
Foto fr si main: By Ironika /Shutterstock