Barbatul e orbit de iubirea pentru Ea:
Doamne, de ce e asa?
Pentru ca o lasi sa plece si nu mergi dupa ea.
O iubesc?
Mai mult decat orice pe lumea asta, dar nu esti constient si asta te va costa!
Ma iubeste si ea?
Da!
Ma va ierta?
Doamne, prost mai sunt! De ce o las sa plece?
Pentru ca nu ai indraznit s-o opresti.
Dar pot eu oare sa-i ruinez viata?
Daca iubirea ruineaza atunci indiferenta creaza? Nu oare tu, in incercarea de a nu o cauta ai ucis iubirea din ea?
Doamne, de ce ai creat femeia?
Ca s-o iubesti?
De ce ai creat barbatul?
Ca sa iubeasca si femeia!
Doamne, ma ucizi! De ce e trista viata?
Nu e trista viata; Tu o complici. Fii sincer, iubeste, uita si iarta, cauta femeia de ultima data! Fii sincer, recunoaste ca ai inselat-o si uita femeia din ultima noapte. Daca o lasi sa plece, vei muri! O vei iubi pana-n ultima clipa…
Femeia e singura si plange:
Vai mie, Doamne, el nu m-a iubit!
Ba da!
Doamne, de ce mi-a facut asta?
De teama; sa nu ramana singur!
Daca nici eu nu l-am iubit…
Doar tu l-ai iubit si stie asta mai bine decat Mine!
De ce m-a inselat?
Ca sa te uite.
Si m-a uitat?
De unde? Te iubeste din ce in ce mai tare si asta doare!
Atunci, Doamne, trimite-l la mine… asa se cuvine…
Femeie, tu si intelepciunea ta ii veti arata calea... uita, iarta, iubeste, el regreta cand greseste!
Un articol de Anca Ciobanu