de Alexandra Șerban

Mari sau mici, maturi sau imaturi… se pare că nu ne putem debarasa de nevoia de atenție. De unde provine această necesitate? Care e carența de la care pornește? E vorba de iubirea de sine pe care nu am fost învățați cum să ne-o construim (e adevărat, unii se nasc cu un instinct natural în ceea ce privește acest aspect- ei sunt l'ombelico del mundo no matter what)? E neîncredere? Sau o dovadă a umanului de a se integra?
 
Cred că facebookul ne pune față în față cu această carență a noastră și ne ajută să vedem un mare minus pe care tânjim să ni-l umplem: atenția acordată nouă de alții, nu de noi înșine (o chestie care ar rezolva multe probleme- bucuria lui NOI CU NOI ÎNȘINE).

Selfiuri, poze cu noi, noi și alți oameni, noi în concediu, noi cu iubitul/iubita/ soțul /copii/ partenerul, noi la concerte și pe drum, noi și ultimile achiztii etc etc… totul din nevoia de a ne arăta, a arăta cât putem, cine suntem, unde suntem, a fi adulați și admirați.

Fără ceilați cât din toate astea ar mai conta? Ce am mai arăta? Ce nevoie am mai avea  de aceste expuneri? E vanitate? E neîncredere? E dorința de a fi cunoscut? "Eu" devine cunoscut prin faptul că am cu ce mă lăuda? Sau "Eu" devine cunoscut pentru unicitatea de a interacționa?

Osho spune într-o carte că prin atenție prinzi viață. Mama mea îmi spune că fără mine nimeni și nimic nu ar exista căci noi, fiecare din noi, facem ca totul să existe. Dacă nu suntem noi, ceilalți nu au cum să mai fie. Și are mare dreptate. Spre exemplu: Nu mai dau atenție nimănui, închid facebookul, închei relații deranjate, pun punct, acea lume dispare, acei oameni în lumea mea nu mai sunt. Eu îi validez sau nu. Asta e adevărul! Prin urmare, atenția e viața și elan vital, vorba lui Osho.

Cred că ideal e să poți să îți dăruiești singur atenția de care ai nevoie, să te iubești -ce mai la deal la vale- și astfel, iubindu-te, ai putea avea grijă de tine și nu ai mai avea nevoie de atenția nimănui. Atâta se mai vorbește de iubirea de sine și cu toții dăm chix lamentabil. Ceva simplu și la obiect nu aveți? Ceva practic și aplicabil! Fără exerciții și cărți de psihologie, mii!