Nu m-am nascut sa fiu o femeie ca toate femeile. M-am nascut ca sa fiu... ALTFEL! Diferita de cei din jurul meu. Deosebita. M-am nascut sa fiu invingatoare. M-am nascut sa nu ma las condusa de sabloane. M-am nascut sa nu trec neobservata pe strada. M-am nascut nu ca sa am case, ci resedinte luxoase. M-am nascut nu sa ajung bine, ci sus de tot. M-am nascut sa ating cerurile si sa le fac celorlalti cu mana de acolo. M-am nascut nu sa-mi cladesc o cariera, ci sa-i ajut pe altii sa-si cladeasca cariere. Nu m-am nascut sa ma pacaleasca iubirea, m-am nascut sa o pacalesc eu pe ea. M-am nascut nu ca sa-mi pierd zilele asteptand ca un cineva cu un suflet feroce abia abia sa-l inteleaga pe al meu, m-am nascut sa ma joc cu ele. Nu m-am nascut sa intreb in stanga si in dreapta daca mi-a vazut cineva sufletul pereche, m-am nascut sa ma plimb cu el mana in mana. Nu m-am nascut deloc sa fiu nefericita!
Dar sunt o femeie banala. Nu sunt un fashion icon. Ochii mei nici macar nu se scalda in vreo culoare deosebita. Trupul meu arata banal necioplit de bisturiu. Respir banal, ma misc intr-un ritm banal, exist banal, gandesc normal si in consecinta uimitor de banal. Seman teribil cu celelalte femei si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste farduri aruncate cu o altfel de migala, niste vise, un univers interior. Nu am capatat acele aptitudini de lider, am invatat doar cum sa ma conduc. Nu stiu sa fac un barbat sa ma considere viata lui, dar cand iubesc il pun in centrul propriului univers. Nu pot sa schimb lumea asa cum as vrea, ci o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiva ca sufletul sau. Imi este chiar teribil de frica de momentul in care o sa aduc si eu pe lumea asta terifianta suflete crude si pure.