de Alexandra Șerban, viatanevindeca

Am o predilecție. Aș putea să îi spun binecuvântare sau mână norocoasă a destinului. "Precum albinele sunt atrase de miere", eu am ghidajul specific, o busolă invizibilă ce funcționează să mă atragă, să mă călăuzească spre cele mai bune filme și cărți, fără ca altcineva să mă îndrume spre ele.

Pur și simplu. Trr! Bzz. Zap! Mă aflu în fața unei cărți ce îmi luminează mintea și îmi deschide părți din suflet blocate- fie pentru a înțelege o situație de viață, fie a-mi vorbi despre aceea situație în care mă aflu și pe care nu o înțeleg, fie doar pentru a-mi da o nouă speranță și o nouă șansă.

Da! Cărțile mă aleg! Filmele bune mă aleg! Și culmea. Credeți sau nu, uneori mă vor cu atâta râvnă încât nu se lăsă până nu se așază la mine în bibliotecă, asta însemnând chiar să mă urmărească abitir prin librării, să îmi cadă în cap când răsfoiesc și eu de bună voie orice altă carte sau să mă agaseze cu prezența lor în fața ochilor mei, pe orice raft al librăriilor în care vreau să intru.

Poate te întrebi ce legătură au toate astea cu titlul articolului care deja, bănuiesc, ți se pare deplasat, fiindcă până acum nimic de niciun bărbat, de nicio femeie și alte chestii ce țin de sfera care încîntă, suscită și despre care vor exista mereu și mereu subiecte inepuizabile: bărbați și femei. Dar azi, din această sferă nu vom vorbi de sex, ci doar de felul cum să comunicăm, bărbați și femei, cum să ne înțelegem mai bine. Cum să ne înțelegem. Care ne sunt cheile. Ce putem schimba și ce nu unii la alții. Care ne e rostul.

Și da, cartea m-a ales și în acest domeniu: “Calea bărbatului superior“- o carte evident pentru sexul tare, în niciun caz pentru femei- poate ați avea predilecția să spuneți. Ei nu, nu e chiar așa. Am frunzărit-o fiindcă eu am o curiozitate de speriat. Ce nu e pentru mine, ce e cu NU- apoi acolo trag, taică.

Și până la urmă, dacă e o carte îndrumar pentru ei, de ce nu ar fi o carte ghid și pentru noi, femeile. A ne înțelege mai bine bărbații din viața noastră, fie că ne sunt prieteni, amici, iubiți, amanți, soți ori pasiuni fulgerătoare, zic eu, nu e decât un bonus în acest dans al relațiilor umane ce ne caracterizează viața pe pământ și de care e musai nevoie. Evoluăm bine în singurătate, însă examenul mare e întotdeauna în doi, în relații, acolo, în lume, printre oameni.


Vrem să trăim bine, să producem armonie și să ne bucurăm unii de alții o viață întreagă, nu-i așa? Eu zic că acest roman va schimba traiectorii. “CALEA BĂRBATULUI SUPERIOR” e scrisă ușor, e nostimă, e cool, e și spirituală, e clară și (culmea!) e scrisă de un bărbat și taman el caracterizează atât de bine femeia și îi luminează nu doar pe bărbați, dar ne luminează și pe noi, posesoarele creativității, ale frumosului, grației și divinului feminin. Pe noi, urmașele Evei, reprezentanțele Afroditei și posesoarele firului Ariadnei.

Numai bine ! Ne întâlnim la mijloc de drum: divin feminin și divin masculin! Așadar... calea adevărului- bărbați-femei... e? Care? Cumul de două verbe reprezentative, cum zice David Deida în cartea sa: CALEA BĂRBATULUI SUPERIOR. Noi ca femei, suntem energie pură, ocean neîngrădit, ei în schimb au traiectorie și direcție, scop și responsabilitate.

Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe despre această carte, în schimb vă las să călătoriți puțin prin labirintul unor fraze și fragmente ale cărții, care pe mine m-au oprit, făcându-mă să le citesc de două ori, să mă minunez și să mi se aprindă nu doar semne de exclamare, ci și beculețe cu: "aaa!oau!", "deci asta e", "Măi să fie!"

> din cartea "CALEA BĂRBATULUI SUPERIOR" - DAVID DEIDA

Foto homepage: Miriama Taneckova /Shutterstock