Echipa din spatele motorului gratuit de căutare a ofertelor de călătorie la nivel global momondo.ro a selectat șase dintre cele mai cunoscute personaje a căror înfățișare face ocolul lumii în fiecare an de Halloween și dezvăluie care sunt locurile legate de istoria acestora.

Vampirii: Dracula – România

De mii de ani s-au transmis, din generație în generație, legende ale vampirilor care sug sângele oamenilor, dar niciuna dintre aceste legende nu se compară ca notorietate și vechime cu cea a nobilului Conte Dracula. Mulțumirile îi pot fi aduse lui Bram Stoker, autorul romanului „Dracula” din 1897, pentru că a creat și a pus în expresie artistică mitul medieval al aristocratului nepământean din România. Stoker s-a inspirat din povestea domnitorului Țării Românești din secolul al XV-lea, Vlad Dracul. Acesta a locuit o vreme în Castelul Bran din Transilvania, iar practicile sale pline de cruzime asupra prizonierilor de război sau a celor din închisori, de a-i trage în țeapă, i-au adus renumele de „Țepeș”.

Deși Castelul Bran din Moeciu este locul unde cei mai mulți călători merg pentru a simți efectiv că intră în pielea Contelui Dracula, oprește-te în călătoria ta aici, în județul Brașov, și află încă o poveste care îți dă fiori, cea a Cascadei Urlătoarea, din Parcul Național Bucegi. Se spune că Urlătoarea ar fi fost cândva cea mai frumoasă fată de prin partea locului, de care s-au îndrăgostit doi frați. Tânăra, pentru că nu a putut să se hotărască, a fugit în munți, lăsându-i pe cei doi chipeși să se războiască până la moarte. Ajungându-i la ureche vestea, fata s-a aruncat de pe o stâncă și s-a transformat în ceea ce astăzi cunoaștem drept Cascada Urlătoarea. Mai mult, legenda face referire și la trupurile celor doi frați, care s-au prefăcut în munții Jepul Mare și Jepul Mic.

Monstrul Frankenstein – Elveția

Shelley a mărturisit că ideea romanului, considerat ca fiind primul care a deschis calea către literatura science fiction (SF), i-a venit în vis într-o noapte, după ce petrecuse o întreagă vară ploioasă pe malurile Lacului Geneva din Elveția. Abia în anul 1931, filmul regizorului Boris Karloff a dat monstrului chipul grotesc și sângeros pe care îl cunoaștem astăzi.

Mumiile – Egipt

Nu e nimic supranatural când vine vorba de mumiile Egiptului Antic. De fapt, faraonii considerau moartea ca fiind Marea Trecere, nu ca pe ceva de care ar trebui să îți fie teamă, de unde și suita întreagă de ritualuri și ceremonii. Totuși, ideea mumiilor blestemate ține mai degrabă de cultura obsesivă pentru ocultism din epoca victoriană.

În 1922, lângă Luxor în Egipt, exploratorul Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, mumificat, împreună cu obiecte din aur, vechi de peste 3000 de ani. Când s-a întors acasă în Marea Britanie, presa și opinia publică au explodat. Ulterior, sponsorul expediției Lordul Carnavaron s-a îmbolnăvit și a murit. S-au răspândit, astfel, zvonurile despre un presupus blestem, turnând gaz pe foc articolelor din ziare și publicațiilor. Mitul blestemului faraonilor s-a perpetuat chiar dacă însuși Carter a trăit până la adânci bătrâneți.

Deși în zilele noastre credem că mumiile sunt cadavre ambulante ale faraonilor, care se scoală din morți și umblă cu brațele întinse în față, adevăratele mumii erau atât de bine înfășate, încât și de s-ar trezi din somnul lor de moarte, s-ar împiedica sau s-ar rostogoli, în niciun caz nu ar putea să umble pe străzi.

Foto Frankenstein int 2: MKilroy /Shutterstock