Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, într-un mod atât de serios?
– Egoul nu poate exista decât prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decât râsul, joaca, bucuria. Când începi să privești viața ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boală; el are nevoie de atmosfera tristeții pentru a exista. Și seriozitatea creează în tine această tristețe. Tristețea este solul în care se dezvoltă egoul. Tocmai de aceea așa-zișii sfinți venerați de lume sunt atât de serioși și gravi, pentru că ei sunt cei mai egoiști oameni de pe pământ. Poate că unii încearcă să arate că sunt umili, însă sunt foarte mândri de pioșenia lor. Până și pe aceasta o consideră ca fiind ceva foarte serios. Un sfânt adevărat nu poate fi serios. O persoană religioasă celebrează viața.
Foto: Gajus /Shutterstock
Nu mai privi viața prea serios; ea este o joacă, o glumă – da, o glumă cosmică. Permite-i râsului să pătrundă în tine. Râsul este mult mai semnificativ decât rugăciunea. Rugăciunea nu îți poate distruge egoul; dimpotrivă, ea îl poate face să devină foarte pios și aparent sfânt. Dar când râzi cu toată ființa ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipă. Atunci redevii copil și uiți complet de seriozitate. Privește-te când râzi: unde-ți este egoul? Cine mai ești tu? Deodată, devii fluid, nu mai ești solid, ci curgător. Nu te mai vezi că fiind o persoană în vârstă, cu multe experiențe și amintiri, cu o mulțime de informații și învățături.
Tocmai de aceea iubesc atât de mult glumele - ele sunt o otravă pentru ego!
Autor: Osho
Foto homepage: Media Whalestock /Shutterstock