de Marina Georgiana Ciobanu
Ea…
Ea topește polul nord și polul sud în ochii ei.
Ea vede frumusețea în orice atom din univers. Ea înseamnă furtună și pace amestecate, contopite într-o gropiță în partea stângă.
Ea este capabilă să te facă să te simți rege dar și cel mai mare cerșetor cu o singură privire.
Pentru ea nu este important ce ai în buzunare, ci ceea ce ai în suflet.
Ea iubește.
De la răsăritul soarelui până la fiecare respirație.
Ea vede iubirea în cerul senin, înnorat sau plin de stele.
Pe ea o cucerești foarte greu, dar o poți pierde într-o secundă.
Ea nu îți dăruiește nimic fără un strop de luptă. Dar atunci când reușești să o prinzi și te îmbrățișează, o face ca și cum viața ei depinde de asta.
Ea nu te sărută din trei în trei secunde, te provoacă pe tine să o faci. Și când reușești, simți că zbori. Sărută delicat ca o adiere de vară sau cu foc, pătimaș, ca și cum un vulcan îi arde pieptul iar buzele tale sunt salvarea ei.
Când te simți pierdut, vocea ei îți dă rădăcini, iar mâna ei delicată reușește să te facă să nu te mai clatini.
Când se simte pierdută, iar în nemărginirea ei apar valuri tulburi simte nevoia să fie singură. Tu să fii malul ei, să îi spui atunci cât este de frumoasă. Să îi spui cât de mult crezi în ea și o iubești.
Ea nu este o fată obișnuită. Ea te trimite dintr-o extremă în alta într-o singură secundă firavă de timp.
Ea te poate face cel mai fericit, ea râde în hohote și plânge în fața televizorului. Dar te poate face și cel mai trist. Se joacă mereu cu polii opuși… care se atrag. Ea este puternică, atunci când cară pe umerii ei ploile tale, dar și sensibilă, când îi împinge pe toți la mal să rămână cu țărmul ei.
Culmea este că atunci când te înțepi în spinii ei, ceva te atrage. Îți intră în sânge.
Ea nu știe ce este răutatea. Ea crede în oameni și în tine. Dar poți dărâma acel munte de încredere dacă o dezamăgești.