Te credeam inzestrat cu mai multa delicatete sufleteasca. Distrugi intr-un mod neglijent si nesabuit ce ai edificat in tine pana acum. Efortul, de altfel apreciabil, de a renunta la parti defecte, la obisnuinte vicioase, pactici insipide. Deraiezi de la calea ce te-ar conduce spre un parcurs pozitiv al existentei tale.
Te arunci in haul din care abia ai iesit. Nu e inca o lupta pierduta. Ai destule resurse interioare sa revii si sa o duci pana la capat. Desi nu stiu daca exista vreun capat. E o calatorie care cere tarie si multa determinare. Dar rasplata merita tot efortul.
Daca ai facut-o din slabiciune, dintr-un moment de ratacire, ai putea sa revii de asta data cu mai multa ravna. Daca insa e o alegere constienta izvorata dintr-un spirit de revolta, de a demonstra ceva cuiva, vei ajunge curand la regrete si stari apasatoare de nemultumire. Nu e o premonitie. E doar o lege a vietii. Platim pentru alegerile facute cu propria fericire sau nefericire.
Ar fi pacat sa te pierzi, ai atatea de oferit. Iti irosesti energia pentru lucruri insignifiante, desi esti facut pentru lucruri marete. Ai putea sa cuceresti cetati, dar alegi cauze ratate. Ai putea sa-ti urmezi destinul magistral, dar alegi sa ratacesti prin negurile vacuitatii. Ai putea sa muti munti, dar alegi sa te muti dintr-o stare de inertie in una de amorteala. Ai putea sa urci pe scara desavarsirii, dar alegi sa te balacesti in mocirla filistinismului.
Ai in tine puteri nebanuite, nu le irosi fara noima. Ai in tine daruri nepretuite, inmulteste-le si bucura-te! E ceva mai adanc in tine. De ce refuzi sa vezi?
* Un text trimis de Anisoara Melnic
Foto interior: lightwavemedia /Shutterstock; Foto homepage: Shymanska Yunnona /Shutterstock