de Alexandra Serban
Imi pari familiar cu zambetul acela prins in gropita din obraz
Cu parul cret si blond
Cu mersul strengaresc
Cu ochii mari si albastri… pe care ma intreb deja de cand timp stiam ca ii iubesc??... Si atunci pe loc am hotarat, intr-un respiro necontroloat sa spun DA VIETII si am vrut sa vad ce se va intampla; cu nepasari, lasari, caderi si faptul de a nu mai tine socoteli:
Am spus Da vietii:
...cand am cazut si nu m-am mai putut ridica
...cand am ranit si nu mi-a pasat; ori din naivitate nici nu nu am realizat ca am daunat… cand m-a durut si am acceptat dupa ce am insistat, dand dovada de un masochism incrancenat
...cand am pierdut si nu am vrut sa recunosc
De fiecare data cand m-am despartit de un om drag si de fiecare data cand altcineva mi-a intersectat viata- cu bune si nebune, cu rele, si nestiutoare situatii
AM spus da vietii ascultandu-i glasurile transformatoare din fiecare anotimp si bataile inimii atat de ascutite, de impulsive sau agasante - fiindca in ea am refugiu, fiindca in ea imi gasesc nebunia de care am nevoie sa ma repornesc ori sa ma opresc.
Foto: ViChizh /Shutterstock
Viata asta, indubitabil de frumoasa si nestatornica, capricioasa, norocoasa si furtunoasa- de cate ori nu am cerut sa o inteleg si surzenia a devenit mai ascutita… a stiut ea cum sa ma reconfigureze din nou chiar si atunci cand nimic nu mai avea cum sa ma faca un om nou.
Sansa de a merge mai departe
Sansa de a rade
Sansa de a cunoaste oameni noi
Sansa de a ierta si de a ma impaca
Sansa de a fuge si a evada, pe toate le-am avut, de toate m-am bucurat, pe unele pur si simplu le-am ignorat si in final m-am regrupat si cu siguranta o voi face din nou: rupere si dezmembrare, reasamblare, regrupare si uniformizare
Acum plec din nou, pe o alta carare. Sper din tot sufletul ca ne vom reintalni la un moment dat , intr-o zi….undeva unde nicicand nu ne-am gandi. Veseli, tineri si frumosi, cu universuri rotative prinse de aurora boreala a fiecaruia din noi. Suflete ratacite vesele si triste, ce s-au scris in sute si mii de alte suflete in aceasta viata de om.
Strans de gene si zambete punctate in colturile gurii, zile sincere, zile triste si atatea lucruri ce inca ne mai bucura din nou