de Alexandra Serban
Sa asculti. Sa razi. Sa simti.
Sa spui. Sa privesti. Sa iti sustii parerea in limita bunului simt. Sa te hahaiesti cand te doare mult prea tare sau cand crezi ca nu mai ai de ce sa continui.
Sa fugi. Sa te ascunzi. Sa plangi: tare, mocnit, trantind… ascuns.
Sa asculti muzica; Dn cand in cand sa minti, nu din placerea de a face rau, cat din incercarea de a vedea cate povesti cu umor poti sa scornesti si sa pui zambete pe fetele oamenilor.
Sa topai. Sa te strambi. Sa faci cu ochiul… asa, aleator, pe strada. Sa starnesti reactii.
Foto: eldar nurkovic /Shutterstock
Sa tipi dimineata prin casa desi ai 34, 40 sau 60 de ani.
Sa dansezi prin oras, prin ploaie, prin fulgi de ninsoare, oricand, oriunde apuci.
Sa te impiedici si sa te julesti si apoi sa te hlizesti. Sa te apuce un carcel si sa razi ca apucatu'
Sa nu stii cum a raspunde si sa arati spre cer spunand: "UITE! Si apoi sa fugi siret.. “Pai ce, chiar trebuie sa raspundem la tot… iaca nu avem raspunsuri… ne mai poticnim si atunci PAC- mai bine ne hlizim.
Sa recunosti cand gresesti.
Sa lasi si un loc gol… pentru cineva… oricare… sau unul anume. Sa iti recunosti dragostea. Sa spui cuvinte oamenilor: cu drag, de dragoste, de bine si frumos- e doar un timp, foloseste-l la greu! Azi e, maine cine mai stie!?
Sa regreti, dar sa stii ca ai facut-o intotdeauna din tot sufletul, chiar daca rezultatul a iesit cam rau… Asta e… risti, risti si intr-o zi chiar s-ar putea sa iti mearga, dom'le. Culmea, FAIN rau, rau ca pana si Dumnezeu sa se veseleasca de drumul tau!
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>