de Diana Stroe
Ce inseamna o zi? Inseamna mult? Inseamna putin? Douazeci si patru de ore: lumina-intuneric, bucurii-tristeti, victorii-infrangeri, zambete-lacrimi, liniste-zbucium. Uneori cele douazeci si patru de ore le inglobeaza pe toate, alteori doar pe unele dintre ele si cateodata se rezuma doar la "lumina-intuneric". Fiecare dintre noi le traieste si percepe in maniera proprie. Si atunci intreb: v-ati gandit vreodata ce ati face sau ce ati simti daca vi s-ar spune ca in calendar nu mai e decat o singura zi si ca acea zi e chiar maine?
Ce ganduri va strabat mintea, ce sentimente va brazdeaza sufletul? Sa fie oare o tristete sfasietoare, remuscari apasatoare, revolte, frici sau exact contrariul: o totala resemnare, o impacare cu soarta si cu voi inseva?
Foto: Helena Lansky /Shutterstock
Hai sa ne confruntam cu propriul suflet! Oare am trait cu adevarat? Oare ne-am asumat toate riscurile pe care am fi vrut sa ni le fi asumat? Ne-am urmat visurile? Cate dintre ele ni le-am implinit si cate nu? Am depus, intr-adevar, toate eforturile necesare pentru a le realiza? De cate ori am iesit din zona de confort si ne-am aruncat in valurile necunoscutului?
Dar timpul? Oare l-am gestionat asa cum trebuie? Am reusit sa ne bucuram de tot ce inseamna viata? Am mancat ce ne-am dorit, am calatorit cand am avut sansa, ne-am odihnit atat cat trebuie? Am lasat vreodata deoparte munca pentru micile placeri, am reusit sa ne inchidem telefonul macar pentru o zi si sa nu ne mai pese de nimic altceva decat de noi? Ne-am bucurat cum se cuvine de timpul liber sau si pe acela l-am transformat in timp de lucru?
De cate ori ne-am permis sa ne incalcam propriile reguli? Spre exemplu de cate ori am sarit peste exerciile fizice, in serile in care pur si simplu nu aveam chef sau de cate ori am cedat tentatiei de a intra intr-un fast-food si a savura tot ce ne poftea inima sau de cate ori am mancat cea mai mare ciocolata pe care am gasit-o in supermarket? Sa nu mai vorbim de trairi si sentimente! De cate ori am renuntat la a ne mai controla emotiile si sa facem fix ce simtim in acel moment: sa dam drumul lacrimilor sa tasneasca atunci cand durerea ne apasa cu putere, sa radem zgomos cand bucuria ne cuprinde, fara sa mai conteze unde si langa cine ne aflam? Cat de bune am fost cu noi insene? Cat de permisive?
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>